Schogetten

Si parca te simt inca impingandu-ma copilareste, cu zambetul tau tamp dar al naibii de vesel, printre raioanele marketului pe care il frecventam aproape zilnic. Si ca de fiecare data te indreptai spre standul cu dulciuri. Of nu! De ce absolut tot timpul ramai in cumpana cand trebuie sa alegi ceva? Nu ti-am explicat oare ca toate sunt aproximativ aceleasi prostii calorice care nu fac altceva decat sa te intoxice? Ba da si stiu ca ma ascultai in ciuda faptului ca aveai urechile infundate de castile mp3-ului, pornit pe rock acustic.
Ce mi-ai spus de ai reusit sa ma convingi? Nu mai stiu.. Ce pact al privirilor am facut? Cum de ai reusit sa-mi patrunzi in minte si sa te strecori printre cele mai subtiri si mai fragile particole ale ratiunii mele si sa ma indupleci? Cum de am fost atat de credula si copilaroasa?
De asemenea nu stiu.. Se mai vedea doar lumina neoanelor departate, iar sunetul maruntisului aruncat pe tejghea deja era unul vag, cand privind din scara aceea obscura, dupa ce fugisem cu capetele plecate acoperite de glugi, sfasiam ambalajele.. Era al naibii de placut sa stau pe treapta aceea partial rece si sa ne bucuram de chestia aia (stii tu, aia pe care o urasc.. doar urasc tot ceea ce creeaza dependenta)
Ma incerca un sentiment de vinovatie.. Inca simt si acum privirea lui acuzatoare in momentul in care ne-a vazut, iar noi.. noi tot ce am reusit a fost sa ne uitam piezis si infantil ca si cum am fi realizat abia atunci faptul ca am comis o dracovenie, iar consecintele erau unele destul de grave (chiar daca nu era asa). Ne-am uitat una la alta relaxate si am pufnit in ras. Era secretul nostru asa ca ne-am ridit, l-am apucat de maini si am plecat.
Dar in urma noastra vantul sufla acele hartii de la Snikers, Lion si Schogetten pe care le-am mototolit.