Si am tresarit cand ti-am auzit pasii apasati pe frunzele uscate. Calcai incet si te fereai sa nimeresti locurile golase in care se vedeau pietricelele umede. Vroiai neaparat sa calci pe acel covor din frunze, al toamnei. Erai un alt tu caci te indreptai timid spre mine si iti fosneai stangaci geaca ca sa nu ti se para atat de liniste si pustiu in jur. De ce stateai acolo in spate asteptand si privindu-ma cu melancolie? Aveam mainile afundate in buzunare, palaria pusa ca de obicei pe o parte, coltul de la esarfa atarnand rebel si aburul acela regulat pe care il expiram. Cee? Ai crezut ca nu mi-am tinut promisiunea si ca am revenit la vechile obicieiuri? Nu scumpule! Ti-am promis ca voi fi o fetita cuminte... Te-ai mai linistit acum ca ai vazut ca nu am incalcat regulile? E bine ca te-ai asezat langa mine pe banca, fiindca asa ma simt mult mai protejata si in mai mare siguranta. Imi place mirosul parmufumului tau si ma bucur ca ai renuntat la cel vechi care mirosea tipic masculin, cocosul e mult mai dulce si chiar romantic. Picaturile de ploaie nu mi-am placut niciodata.. M-au facut sa arat straniu.. S-a facut frig.. Sau doar mi se pare?.. Haai... Primeste-ma in bratele tale..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu