N-as fi sperat la razele acelea de soare nici daca eram inca in octombrie. N-as fi sperat la frunzele uscate, la o plimbare pe o alee insorita, sau la ritmurile zglobii ale mersurilor oamenilor, ori la zambete vagi si nici macar la expresii cat de cat fericite.
"Vreti sa va iau cate o acadica? Haidee!"
"Nu, nu. Sunt rele."
"Sunt acadele. Fireste ca sunt bune!"
"Iti fac carii"
"Uff.."
"Hai in piata sa luam mandarine!:)"
"Tocmai in piata? Nu mergem sa luam acadele"
Cum am nimerit de la standul cu acadele la cel cu fructe? Cum de a pus mana pe acea punga? Cum de au ajuns acele clementine in punga? Si evident ca ajunsa la casa le-am platit.
Tragand de punga si cu dintii si cu mana am pus mana pe ele! Gustoase! Minute!
"Ce ziceti? Mai repetam o data figura?"
"Eu am intrat prima va rog! Ups! M-am intors pe partea cealalta!"
"Acum tu pui clementinele alea! Si dupa ne uitam in oglinda de sus"
"Da si te intreb de chestia cu clementina de la scoala"
Ne-am intrat cumva prea bine in rol? Sau de ce vanzatoarea aceea care si data trecuta era tot acolo s-a intors?
"Si acum intreb daca au mutat casa"
"Iar raspunsul meu va fi ca e tot aici"
Repetam figura cu ruptul pungii. Ce-i drept lui A. ii ramane o bucata in gura. Incercam sa nu ne abatem prea mult de la scenariu.
"Am scapat-o!! Nu iar!!"
"Lasa tu! Trebuie sa respectam ordinea"
"Vai nu si eu!"
"Ia-o de pe jos si mananc-o! Tu nu respecti!"
Si vantul domol.
Si mirosul cojilor de portocale.
Si putin soare.
Si faptul ca eram impreuna
[A. si L., nu uitati, F. va iubeste! :)]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu