Suferinta!!

Cateodata stau si ma gandesc ca daca acum eu sufar mult pentru el din prostii de genul " nu ma baga destul in seama", " nu e ingrijorat pentru mine", " daca ii dau un mesaj si-i zic ca mi-e rau, lui nu-i pasa" sau " nu ma suna inapoi"... Atunci cand voi fi adult si voi avea responsabilitati, probabil ma voi indragosti de altcineva [sau cine stie..] si ne vom casatori.. Iar unul din noi va muri [pentru ca moartea e o etapa a vietii prin care trece oricine, un lucru absolut normal]... Atunci celalt ce va face?.. Cum va reusi sa depaseasca momentul cu capul sus si demnitate?.. Acum stau si ma uit la bunica cat sufera ca bunicul a murit.. Si sunt totusi 25 de ani [iar ea tot nu a reusit sa treaca cu totul peste asta..sincer nu stiu daca cineva ar putea..], nu o saptamana amarata cand el e plecat la tara.. Sa nu mai amintim ca in Rai nu au telefoane.. Iar daca vrei sa ajungi la el singura cale e sa renunti la viata.. Daca persoana care nu mai e se afla in Rai celalt va ajunge in iad, cu siguranta, punandu-si cap zilelor [deci nu e o solutie!!].. Sa privesti la necazurile altora face ca ale tale sa devina niste banalitati si totusi pe mine ma marcheaza mult grijile astea prosteti si infantile.. Si oricat incerc sa le aung mi se par si mai dureroase, urmarindu-ma parca din ce in ce mai mult si tulburandu-mi linistea psihica..


Sfat : Cand cineva drag tie moare, singurul lucru important care ramane de facut este sa fii cat mai bun si sa-ti traiesti viata in credinta, ca sa ajungi si tu in Rai alaturi de cel ce iti lipseste. E cea mai buna solutie si viata pe pamant nu mai pare atat de sumbra. Iar daca el/ea pleaca, parasindu-te, nu trebuie sa uiti niciodata momentele frumoase pe care le-ati impartit si le-ati trai impreuna si uita-le pe toate cele rele pentru ca in viata asta doar ce e frumos conteaza.. Desi frumos fara urat nu exista, cum de altfel sunt toate contrastele.. [acum va fi mai greu de aplicat asta decat sa concluzionez.. :( ]