joi, 21 ianuarie 2010

Antet


Eram plina de gesturi ca un pom plin cu vrabii; asta pana te-am intalnit pe tine. Tu m-ai invatat sa tac. Sa ascult.


Si iti spun. Caci acum stiu. Niciodata n-am visat un vis de doua ori. Pur si simplu tu ai fost cel care m-ai obligat sa te uit.


A fost o chestie fortata, mult prea purternica si spasmodica pentru mine.


Dar acum ar trebui sa inchidem o paranteza pe care ambii am uitat-o demult deschisa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu