Insomnii

Cersafaul era infierbantat. Perna era botita. Eera uda si miroasea a parfum de iasomnie. Noaptea era calda. Parul mi se lipise de frunte. Tricoul si pantalonii scurti ii simteam ca pe o noua epiderma (cei drept una fara simturi dezvoltate prea mult). Simteam ceva la cap. Aa. Era doar ursuletul. Vroiam sa-l ating din nou, dar nu mai era, probabil cazuse si astepta pe parchet sa-l ridic. Dar eram prea amortita si dogorita incat sa ma mai misc. Ma invarteam putin sa ma caut. Vroiam sa-mi trezesc din nou simturile si sa simt din nou viata scrugandu-se prin mine. Nici un rezultat. Caut un impuls, strangandu-mi pumnii si indesandu-mi-i in coapsa. Simt un fior vag. Era ca o letargie inabusitoare care incerca sa reprime intr-un fel existenta mea si ma simteam din ce in ce mai infiorata. Buimaca imi pipai fata. Totul parea in regula, doar ca ceva in atmosfera aceea avea un iz ciudat. Dand cu capul de etajera cartilor bajbaiam in continuare pana am nimerit comutatorul veiozei. Am apris-o. Lumina aceea era orbitoare. Cu fata in palme cautam ceva. Cu inexactitate. Ceva. Cu un trosnet spart a cazut paharul pus pe marginea biroului. Cioburi. Doar cioburi. Cioburi peste tot.
Stand aplecata in genunchi cu ochii aproape inchisi le adunam. Unul. Cate unul. Cate unul. Ma strecuram incet pe langa coltul patului sa deschid usa de la balcon. Briza racoroasa de afara era placuta.
Nepasarea dupa cum o consideram era o voluptate. Am stins lumina si mi-am tras un colt de plapuma, revenind din nou la aceeasi stare ambigua si neinteleasa. Un somn constient. Un somn intesat de ganduri. De griji. Insomnii.
Ursuletul astepta inca jos, pe parchet, langa marginea dulapului