luni, 8 februarie 2010

O cacealma de idei

Nu as vrea sa ma adresez cu nici un nume pentru ca stiu ca imediat ce vei citi aceste randuri vei realiza ca esti vorba despre tine.
Prin acest 'bilet' as vrea sa-ti multumesc ca mi-ai deschis ochii de curand si m-ai facut sa realizez ceea ce simt si ce-mi doresc. Poate esti putin neincrezator, dar sa stii
scumpule ca traind prin tine, simtind prin tine, avand tagente cu calvarurile tale recente mi-am dat seama ca viatapoate lua niste intorsaturi foarte ciudate uneori, chair fara sa te astepti la asta.
Desigur.. Dupa cum iti spuneam si atunci, eu aveam aproape certitudinea ca situatia se va remedia. Tu nu. Incercai sa fii realist si sa iei in vedere toate posibilitatile. Eu reuseam.
Si totusi se pare ca reusim sa ne prezicem destinele reciproc, niciodata pe cel propriu, caci inca imi amintesc cand mi-ai spus ca
s-a terminat si niciodata nu a mai inceput de atunci, caci o data ce pui punct unei propozitii nu o mai poti continua, decat daca o reiei intr-una noua.
Ceea ce probabil ca stii cu siguranta ca nu s-a mai intamplat de atunci.
Timpul se scurge. Prea repede probabil ca sa-mi pot da seama si curand voi afima
ce mult a trecut de cand n-am mai fost noi, cate alte lucruri s-au mai intamplat dupa obisnuitele noastre escapade. Te si aud ingaimand un mdaa.
Si toata detasarea asta nu ne-a facut neaparat mai bine. Nu ne-a facut deloc mai bine. in schimb contactul nostru recent m-a readus intr-un fel pe vechea oribita, osciland intr-un nonsens aparent. Nu te mai complic in ecuatii, iti spun doar ca influentele tale de curand mi-au influentat gandirea spirituala, nu doar cea psihologica.
Si prin asta incerc sa-ti spun ca vechile mele sentimente par a se zbate in mine pentru a iesi la suparafata si incerc sa le curm pe cat de mult pot, dar simt ca ard cu o intensitate ascendenta.
Si da.. Fanteziile nu pot substitui adevaratele mele dorinte.
(Caci imi lipseste si il mai vreau)
Iar acum e timpul sa fii din nou pesimist si sa imi repeti mereu ca
nu se mai poate, ca nu va mai fi. Am inteles. Ca pur si simplu nu mai e al meu. Desi as vrea.
Palesc costatand ca inca ma chinuie aceastra drama. Si mai presus de asta ca nu mai reusesc sa spun ca
totul va fi bine, ca ma voi descurca si ca in final voi gasi o solutie si pentru aceasta dilema.
Dar nu.. De data asta nu e asa.
Cred ca acum avem nevoie reciproca unul de atul..
Caci am senzatia ca niciunul din noi nu stie sa iubeasca.
Nu stiu daca ar trbeui sa-ti multumesc ca am inceput sa ma chinui din nou, dar iti multumesc ca m-ai facut sa-mi dau seama ce simt de fapt.

Pentru tine micul meu prieten ciufulit,
De la mine, zapacita ta creata

Un comentariu: