Da!

Buna dimineata soare!
Te anunt inca de pe acum ca e ultimul bilet pe care ti-l las lipit cu un magnet cu buburuza pe frigider si te rog sa nu te smiorcai pentru ca asa e cel mai bine. Iti intuiesc urmatorul gest, iti ridici cu lene mana dreapta, lasandu-ti maneca pijamalei lalai sa atarne, si ti-o treci usor prin par.. (Devine cumva un obicei?) Presupun ca la cat de impulsiv esti la asemenea vesti dubioase te vei grabi sa apuci telefonul de pe coltul mesei, vei privi cu nepasare ca e ora 12:30 (aproximat). Si poate ca gresesc acum, dar presimt ca vei sta in dubiu cu ochii fixati pe display-ul telefonului un timp pana dispare orice urma de nedumerire, ca apoi sa apesi ok si steluta, butonul verde, sageata jos, si ok din nou. Imaginea ecranului palpaie: "se apeleaza - Flop :)", iar apoi suna ocupat. Asta te face sa devii nerabdator si impacientat asa ca te hotarasti sa termini de citit. Ce? Esti uimit ca am intuit asta? Evident! Te cunosc mai bine decat te cunosti tu, dar asta nu ma impiedica sa iau decizia aceasta. Te uiti in gol si observi scarbit pachetul gol de Dunhill de pe etajera. Imi amintesc si acum de cate ori imi repetai ca ceea ce fac nu e bine si ca-mi va parea rau, dar el e o urma a mea si am lasat-o acolo ca in fiecare dimineata, ca sa-ti amintesti ca am fost aici.
In ceea ce priveste celelalte indatoriri ma simt obligata sa-ti amintesc sa-i hranesti pe Lili si Dunki, intotdeauna au fost hamsteri cuminti si sa nu uiti sa le ridici roata atunci cand o rastoarna. Lili si Dunki te iubesc mult.
Nu-ti face griji in ceea ce priveste lingurita de cafea, am pus-o in cutie ca in fiecare dimineata, dar probabil ca tu inca nu ai sesizat asta. Pe noptiera de la capatul patului ti-am lasat un plic in care am pus cartea de vizita a unui magazin de unde poti cumpara o veioza de masa, pentru ca seara sa nu mai trebuiasca sa e ridici din pat din cauza ca ai uitat sa stingi lumina, sa calci pe intuneric pe parchetul alunecos si sa te lovesti cu glezna de piciorul patului.
Daca si asta te preocupa sa stii ca nu am luat nimic inafara de caprioara, caietele cu amintiri, cd-ul cu muzica noastra si cartea aceea de dragoste pe care amandoi o adoram.
Acum ca am plecat ti-am lasat cheia apartamentului pe undeva prin casa dar nu-mi fac griji fiindca stiu ca te descurci. Probabil o vei gasi ca si data trecuta in casuta lui Lili si Dunki, printe rumegus. N-are nimic atata timp cat nu s-au gandit sa o roada..
Inca o data tin sa-ti amintesc ca te urasc atat de mult, pentru ca niciodata n-ai inteles ce simt (in special pentru tine) si pentru ca nu ai stiut sa ma iubesti asa cum am facut-o si eu.
Inchei acum si te rog sa nu ai nici o retinere in a mototoli si arunca biletul, dar sa nu uiti ca Lili si Dunki nu sunt vinovati.