Ah! Simt cum ma sufoc si imi duc mana la gura. Palmea mea pastreaza inca mirosul palmei tale, o combinatie de tigara demult stinsa, un usor iz barbatesc si aroma de aftershave.
O retrag cu nostalgie si imi grabesc pasii vrand sa ma pierd in obscuritatea noptii. Dar puritatea ei parca nu-mi permite sa ma ascund cu viclenie (caci urmele de vinovatie din mine se observa acum si mai clar), sa ma strecor printre rpoblemele vietii si ranile sufletului care mi se adancesc din ce in ce mai mult si care ma ard din ce in ce mai tare. Structura mea nu-mi permite sa ma abat prea mult de punctul critic al axei suferintei, firea ma impiedica sa ma comport normal, sa nu mai fac greseli, sa nu-mi mai patez constiinta cu tot felul de decizii infantile si prostesti care se incapataneaza sa-mi schimbe brusc destinul. Cobot mana spre abdomen si ma strang cu brutalitate, parca vrand sa creez un soc pentru a reveni la realitate. Ganduri stranii mi se buchisesc iar in minte si ma fac sa ma cutremur din toate incheieturile...
Din nou ma cuprind regrete...
Simt cum ma ustura ochii, imi iau foc obrajii si ma strang si mai tare de abdomen incercand sa inabus sentimentul acela de teama imbinata cu parere de rau. Nu stiu. Nu stiu ce e cu mine, ce mi se intampla. Ma cuprinde un sentiment nou, de infantilism, o vina de copil, o inocenta sireata. Derutare... Derutarea de a lua o hotarare. Indecizia unei fetite de traversa strada. Incertitudinea unui baietel de a intra intr-un magazin si a cumpara un pachet debiscuiti. Teama unui copil de a-si prinde de mana prietena si a-i fura un pupic. Da! Frica unui copil de a-si clarifica sentimentele si de a recunoaste ce e in sufletul lui.
Dezolatie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu