Durerea.

Lacrimile iti ard obrajii, ochii te ustura, mana iti tremura atat de tare incat nu o poti ridica sa ii stergi si sa-ti clarifici imaginea(ce sens ar avea daca tot esti in agonie?), totul e in ceata, iar singurul lucru pe care il auzi sunt sughiturile si oftaturile, impreuna cu muzica aceea rock care se aude slab de undeva la nivelul parchetului, din casca mp3-ului care ti-a cazut.. Unica chestie pe care o mai simti e durerea aceea interioara, senzatia de sufocare care parca te sfasie.. Stai intinsa cuprinsa de convulsii, iar mintea ti-e impaienjenita de o mulime de ganduri si imagini care te dezorienteaza..
Consider suferinta ingredientul central, esential, vital al existentei. Si nu in ideea “vai, cat de trist este totul, hai sa fim tristi”, nici in ideea “vai, cat de trist este totul, hai sa nu ne gandim”. In ideea de “existenta este in mare parte suferinta, daca ai curajul sa te uiti atent la ea, hai sa vedem de ce e ea asa”. Lumea se teme de constientizarea chestiei asteia si se tot chinuie sa aiba o veselie nefireasca, plasand aceasta veselie ca presupus paravan intre existenta in forma ei reala si propria persoana sau alege calea presupusei neincrederi agresive in tot si toate. Imi permit sa numesc veselia “nefireasca” pentru ca, doar dupa ce ai inteles cu adevarat ca existenta asta este intentionat complicata, poti sa fii vesel cu adevarat. Si imi permit sa spun “presupusei neincrederi” pentru ca eu cred ca cine spune ca nu crede in nimic, striga dupa ajutor sperand sa fie facut sa creada in ceva. Nu poti sa fii vesel de la bun inceput si pana la bun sfarsit. Nu poti sa fii neincrezator de la inceput si pana la sfarsit. Astea nu sunt variante realiste, asta e doar pierdere de timp si incapatanare. Si nu e cu “poate asa e firea omului”. Sigur ca suntem firi diferite dar cheia lucrurilor este aceeasi: suferinta. In ciuda a ceea ce crede lumea, constientizarea acestui fapt te face foarte fericit, te simti eliberat si nu te mai sperii de fiecare durere ci intelegi ca durerea este inevitabila si incepi sa deprinzi modalitati de a o folosi si de a deveni mai puternic in urma ei..
Poate ca multi inteleg asta la un momentdat, dar ceva pare ca ii impiedica sa actioneze asa cum trebuie si sa faca ceea ce e corect, sunt constienti, dar parca le place sa sufere, sa se hraneasca cu durere.