De notat :
*Shove-it-ul pentru cei goofy se da cu piciorul stang pus pe pop-ul din stanga.
*Fronside si Backside iti dau dureri de cap daca incerci sa se inveti de la un regular in timp ce esti goofy!
*Nu incerca sa dai shove-it pe iarba, ti se vor intepeni axele in pamant!
*Vezi-ti de treaba ta! Nu-ti mai pleca urechea la toate prostiile si barfele spuse de ceilalti.
*Nu incerca sa mai fii draguta cu cei care nu au incetat niciodata sa te tot raneasca (in timp ce constiinta ta iti striga raspicat ca ei defapt nu te vor)
*Incredinteaza-te doar celor in care chiar poti avea incredere (pentru ca ti-au dovetit-o)
*Daca cineva e rau cu altii nu inseamna ca e rau si cu tine.
*Daca cineva spune tuturor ca nu te iubeste, asta nu inseamna ca e adevarat. Poate doar ascunde asta, pentru propria-i persoana
*Si foarte important nu-ti uita acasa cotietele si genunchierele cand stii ca se anunta vremuri de cazaturi.
*Iar acum in primul rand, poti fi suparata, sau cu probleme sentimentale si sa incerci sa arati ca te tii bine in fundatii, dar de fapt nu faci decat sa iei decizii pripite. Tot ce trebuie sa faci,insa, e sa fii tu (dar sa nu te gandesti prea mult la niste decizii banale care iti ocupa timpul si care te pot face nefericita, cand iti poti trai cu adevarat viata!)
*In caz ca ceva nu iese cum trebuie incearca pana nu se mai poate. Asa se invata (:
luni, 31 august 2009
miercuri, 26 august 2009
Un inceput intotdeauna este mai greu de acceptat si 
dureaza o perioada pentru a te acomoda. Dupa ce te obisnuieti insa, totul e super, dar apoi intervine rutina si plictiseala. Iar sfarsitul e cel mai dur. Chiar tragic! El te face sa realizezi ca iti placea si era bine(doar eschivarile si mofturile tale erau cele nelalocul lor). Te face sa tanjesti si mai mult dupa ce a fost(si probabil nu va mai fi). Si atunci e momentul in care trebuie sa realizezi ca s-a dus.
marți, 25 august 2009
Alegeri
Si sunt sigura ca nu mi-ar fi greu sa fac acum cateva decizii in ceea ce priveste alegerea unori lucruri din dulapurile sau sertarele mele. Le vreau! Stiu ca am nevoie si sunt dependenta de ele, ba chiar nu stiu ce m-as face daca ar trebui sa fac un sacrificiu si sa renunt la o parte, sau chiar la unul.
Esarfa aceea portocalie, care imi placea atat de mult pentru ca o luasem de pe un site impreuna cu A. si L. prietenele mele cele mai bune pe care le iubesc atat de muuult. Si sa stiti ca n-ar trebui sa va mai obositi.. Chiar mi-e indiferent daca ma numiti sau nu enervanta(chiar si metaforic). But... You know you love mee, xoxo :)
Cum as putea face acel drum pana la scoala si inapoi daca viata mea ar fi atat de monotona? Buza de jos mi-ar fi crapata de la frig si probabil ar trebui sa simt acel gust ciudat de sange, iar arsura taieurii m-ar necaji.
Inca nu sunt sigura daca o mai ador sau nu pentru ca de fiecare data cand o privesc ma gandesc insistent la el.. Mda.. Cum am spus la ora de romana? "De la un foarte bun prieten" sau un fost foarte bun prieten la care am tinut enorm. Si probabil ca nu voi uita ca " Niciodata nu va mai fi ca prima data". (Ps: E foarte amuzant pustiul asta, doar mi-a dat o caprioara! :] )
Aa da.. Cu siguranta presa. Eu si N. avem ca plan de viitor invetarea uneia cu baterii care sa nu necesite priza. Suntem niste persoane foarte obsesive, care sunt foarte ingrijorate daca au sa nu vreo suvita rebela ;)) Si ce daca suntem dependente?! xoxo pisi!
Si desigur caietul cu amintiri, in care continui sa-mi insir printr randuri povestea. Care acum pentru mine a luat sfarsit.
Si acel creion verde dermatograf care desi nu era al meu, ci a lui N. imi aduce atatea amintiri
dragute. Si e pur si simplu verdeee :)
Oare inca mai sunt considerara fata cu peace-ul? Tricoul asta ma inspira
Sincer desi uneori imi e atat de uil as cam prefera sa scap de el fiindca am avut multe probleme din cauza lui.. Dar e inca aici in buzunarul meu si nu stiu daca voi putea vreodata renunta la el. Caci la urma lui prin intermediul lui imi sunteti cel mai aproape, doar trebuie sa apas un buton.
Aaah.. si ce daca sunt jegosi? ... Ei imi amintesc ca am fost oarecum o parte din ei si ca inca mai sunt si desi uneori ma fac sa le simt lipsa imi si amintesc de momentele frumoase cand ne simteam super. De ce nu ne maistrangem sa mergem jos-sus si sa pozam wc-urile, ori sa ne amuzam de M. cum se prostea in oglinzile alea? Iar aerul atat de dens incat nu se mai vedea nimic. X., cand ma mai sunt sa-mi zici "Nu vii la skate?"? :)
S-a spart, dar nu conteaza caci acum l-am lipit. Esenta lui e cea mai esentiala. Fetelor va multumesc mult. >:D<
Rimeeeeel. Ce fata intreaga la cap ar rezista fara? ;))
Mirosul acelei pudre de fata inca ma face sa tresar cand il simt. Probabil ca si acesta a fost motivul pentru care am continuat s-o pastrez in fundul sertarului de la birou. De ce? Pur si simplul in aminteste de luna lui aprilie.. care desi a fost inorata si ploioasa a fost in acelasi timp si insorita si un motiv in plus pentru mine care mi-a adus zambetul pe buze :)
Ps: Chitara n-am apucat s-o pozez. Dar toata lumea stie ca pe suzi o iubesc cel mai mult.
Esarfa aceea portocalie, care imi placea atat de mult pentru ca o luasem de pe un site impreuna cu A. si L. prietenele mele cele mai bune pe care le iubesc atat de muuult. Si sa stiti ca n-ar trebui sa va mai obositi.. Chiar mi-e indiferent daca ma numiti sau nu enervanta(chiar si metaforic). But... You know you love mee, xoxo :)
Cum as putea face acel drum pana la scoala si inapoi daca viata mea ar fi atat de monotona? Buza de jos mi-ar fi crapata de la frig si probabil ar trebui sa simt acel gust ciudat de sange, iar arsura taieurii m-ar necaji. 
Inca nu sunt sigura daca o mai ador sau nu pentru ca de fiecare data cand o privesc ma gandesc insistent la el.. Mda.. Cum am spus la ora de romana? "De la un foarte bun prieten" sau un fost foarte bun prieten la care am tinut enorm. Si probabil ca nu voi uita ca " Niciodata nu va mai fi ca prima data". (Ps: E foarte amuzant pustiul asta, doar mi-a dat o caprioara! :] )
Aa da.. Cu siguranta presa. Eu si N. avem ca plan de viitor invetarea uneia cu baterii care sa nu necesite priza. Suntem niste persoane foarte obsesive, care sunt foarte ingrijorate daca au sa nu vreo suvita rebela ;)) Si ce daca suntem dependente?! xoxo pisi!
Si desigur caietul cu amintiri, in care continui sa-mi insir printr randuri povestea. Care acum pentru mine a luat sfarsit.
Si acel creion verde dermatograf care desi nu era al meu, ci a lui N. imi aduce atatea amintiri
dragute. Si e pur si simplu verdeee :)
Oare inca mai sunt considerara fata cu peace-ul? Tricoul asta ma inspira
Sincer desi uneori imi e atat de uil as cam prefera sa scap de el fiindca am avut multe probleme din cauza lui.. Dar e inca aici in buzunarul meu si nu stiu daca voi putea vreodata renunta la el. Caci la urma lui prin intermediul lui imi sunteti cel mai aproape, doar trebuie sa apas un buton.
Aaah.. si ce daca sunt jegosi? ... Ei imi amintesc ca am fost oarecum o parte din ei si ca inca mai sunt si desi uneori ma fac sa le simt lipsa imi si amintesc de momentele frumoase cand ne simteam super. De ce nu ne maistrangem sa mergem jos-sus si sa pozam wc-urile, ori sa ne amuzam de M. cum se prostea in oglinzile alea? Iar aerul atat de dens incat nu se mai vedea nimic. X., cand ma mai sunt sa-mi zici "Nu vii la skate?"? :)
S-a spart, dar nu conteaza caci acum l-am lipit. Esenta lui e cea mai esentiala. Fetelor va multumesc mult. >:D<
Rimeeeeel. Ce fata intreaga la cap ar rezista fara? ;))
Mirosul acelei pudre de fata inca ma face sa tresar cand il simt. Probabil ca si acesta a fost motivul pentru care am continuat s-o pastrez in fundul sertarului de la birou. De ce? Pur si simplul in aminteste de luna lui aprilie.. care desi a fost inorata si ploioasa a fost in acelasi timp si insorita si un motiv in plus pentru mine care mi-a adus zambetul pe buze :)
Ps: Chitara n-am apucat s-o pozez. Dar toata lumea stie ca pe suzi o iubesc cel mai mult.
miercuri, 19 august 2009
Alte tipuri de senzatii
Ma simt straina, straina de mine, straina de rutina mea, straina de gesturile mele, straina de felul in care vorbesc ori gandesc, straina de cine eram inainte...
Dar (intotdeuna exista acest "dar") imi pare ca am regasit acea senzatie veche, de prietenie puternica, care se inflacara in mine. Doar ca.. Ceva e schimbat acum, pare ca nu mai e la fel. E aceeasi ea, iar eu sunt aceeasi eu si totusi, un lucru s-a rupt, s-a modificat... Poate alta e explicatia.. Sau oare noi numai suntem aceleasi? Cred ca da, asa e. La urma urmei viata ne schimba pe toti, intr-un fel sau altul, in anumite momente, iar noi tocmai ne-am desprins de copilarie, de inocenta noastra si eu am reflexul sa folosesc o privire invenitata, rece, in loc de zambetul acela larg si ochii intelegatori si blanzi.(Dar aici este vorba de altceva, caci e un alt motiv care ma face sa actionez asa, o deceptie si in acelasi timp o nedumererire care m-a marcat, ceea ce tine tot de maturizare si crestere, realizarea conceptiilor si principiilor lumii)
Inca simt acel sentiment infantil de vinovatie, dar intr-un fel e o chestie obisnuita ce are legatura cu structura unei persoane. Stateam impreuna, toate, in acea scara intunetacata de bloc, privind prin ceata, iar tot ce vedeam erau privirile noastre ratacite si totusi multumite. Asa e
.. Acum se observa si mai mult! Zambetele ce au ramas demult pe chipul nostru nu mai exprima inocenta, copilaria. Doar frustrarea gandurilor, raceala manifestata in urma unor dezamagiri, maturitate prematura, incredere, poate chiar prea multa, prea prosteasca si incostienta, pentru ca desi realizam ce faceam, ca greseam si ca nu e bine continuam cu stupoarea faptului ca am inceput.
Pare ca a trecut fiorul inceputului, fiorul nesigurantei, fiorul care l-am deprins pe parcurs. Dar niciodata nu vom sti sigur...
Ne privim.. Suntem noi si nu ne pasa, fiindca suntem impreuna si stim ca orice ar fi nu putem simti ce simti atunci cand suntem una langa alta (senzatiile difera). Multe sensuri ale vietii ne graviteaza in minte, fiindca noi privim dincolo de cuvinte, ne analizam profund si simtim nelinistea, iar atunci stim ca ceva nu e in regula. Greseam! O imbratisez si imi indes fata in parul ei ce mirosea a cocos... Cunoscutul miros de cocos... De-ar fi numai atat, dar in seara asta parca prinse o unda impura, ceva ce nu facea parte din ea. Ne indepartam speriate. Parca jocul asta nu mai e frumos, parca ne displace, parca senzatiile astea nu ne incanta doar ne
mintim pe noi ca e asa. Ne-au placut oare vreodata cu adevarat? Renuntam.. Asa e cel mai bine. Renuntam in a mai face prostii, nicidecum la ceea ce ne leaga, renuntam sa mai gresim, consideram ca astea reprezinta deja infantilisme.
Iar cand totul in jur e cenusiu imi desenez un curcubeu, caci poate ma trezesc cu el pe cer si sa stiu ca-i prea devreme sa fie prea tarziu (sa ma intorc si sa-i spun ca-mi pare rau atunci cand gresesc, iar apoi sa o sarut pe obraz pana i se inroseste)
Dar (intotdeuna exista acest "dar") imi pare ca am regasit acea senzatie veche, de prietenie puternica, care se inflacara in mine. Doar ca.. Ceva e schimbat acum, pare ca nu mai e la fel. E aceeasi ea, iar eu sunt aceeasi eu si totusi, un lucru s-a rupt, s-a modificat... Poate alta e explicatia.. Sau oare noi numai suntem aceleasi? Cred ca da, asa e. La urma urmei viata ne schimba pe toti, intr-un fel sau altul, in anumite momente, iar noi tocmai ne-am desprins de copilarie, de inocenta noastra si eu am reflexul sa folosesc o privire invenitata, rece, in loc de zambetul acela larg si ochii intelegatori si blanzi.(Dar aici este vorba de altceva, caci e un alt motiv care ma face sa actionez asa, o deceptie si in acelasi timp o nedumererire care m-a marcat, ceea ce tine tot de maturizare si crestere, realizarea conceptiilor si principiilor lumii)
Inca simt acel sentiment infantil de vinovatie, dar intr-un fel e o chestie obisnuita ce are legatura cu structura unei persoane. Stateam impreuna, toate, in acea scara intunetacata de bloc, privind prin ceata, iar tot ce vedeam erau privirile noastre ratacite si totusi multumite. Asa e
.. Acum se observa si mai mult! Zambetele ce au ramas demult pe chipul nostru nu mai exprima inocenta, copilaria. Doar frustrarea gandurilor, raceala manifestata in urma unor dezamagiri, maturitate prematura, incredere, poate chiar prea multa, prea prosteasca si incostienta, pentru ca desi realizam ce faceam, ca greseam si ca nu e bine continuam cu stupoarea faptului ca am inceput.Pare ca a trecut fiorul inceputului, fiorul nesigurantei, fiorul care l-am deprins pe parcurs. Dar niciodata nu vom sti sigur...
Ne privim.. Suntem noi si nu ne pasa, fiindca suntem impreuna si stim ca orice ar fi nu putem simti ce simti atunci cand suntem una langa alta (senzatiile difera). Multe sensuri ale vietii ne graviteaza in minte, fiindca noi privim dincolo de cuvinte, ne analizam profund si simtim nelinistea, iar atunci stim ca ceva nu e in regula. Greseam! O imbratisez si imi indes fata in parul ei ce mirosea a cocos... Cunoscutul miros de cocos... De-ar fi numai atat, dar in seara asta parca prinse o unda impura, ceva ce nu facea parte din ea. Ne indepartam speriate. Parca jocul asta nu mai e frumos, parca ne displace, parca senzatiile astea nu ne incanta doar ne
mintim pe noi ca e asa. Ne-au placut oare vreodata cu adevarat? Renuntam.. Asa e cel mai bine. Renuntam in a mai face prostii, nicidecum la ceea ce ne leaga, renuntam sa mai gresim, consideram ca astea reprezinta deja infantilisme.Iar cand totul in jur e cenusiu imi desenez un curcubeu, caci poate ma trezesc cu el pe cer si sa stiu ca-i prea devreme sa fie prea tarziu (sa ma intorc si sa-i spun ca-mi pare rau atunci cand gresesc, iar apoi sa o sarut pe obraz pana i se inroseste)
sâmbătă, 15 august 2009
I`m sorry :[
Si privindu-te cu mainile inca tremurand de emotie chiar vreau sa-ti marturisesc..
Imi pare rau pentru datile cand am fost rautacioasa. Chiar nu am nici o scuza pentru asta, insa tin sa-ti spun ca ma simteam ranita si vroiam doar putin sprijin moral. Nu ma indoiesc ca n-ai omis asta, dar iti era greu sa accepti.
Imi pare rau cand n-am stiut sa te inteleg, sau am incercat prea mult sa fac asta. Doar incercam sa ma apropii de tine si sa incerc sa te conving ca poti avea incredere in mine, dar tu stiai asta deja si asta e problema, caci tu doar vroiai sa ai moment de liniste, de pauza, in care sa te gandesti.
Imi pare rau ca am fost insistenta, cand tot ce trebuia sa fac era doar sa ma gandesc o clipa si sa incerc sa inteleg ce se intampla. Tot ceea ce vroiam era sa-ti demostrez sa te iubesc, era pur si simplul felul meu de a te convinge de sentimentele mele. Nu vroiam sa ai impresia ca sunt indiferenta.
Imi pare rau ca nu am stiut sa apreciez lucrurile care le-ai facut pentru mine (sau ca n-am stiut sa-ti arat asta, dar sa stii ca desi nu o faceam eram foarte fericita si foarte multumita fiindca chiar ma faceai sa ma simt iubita).
Imi pare rau daca te-am facut sa crezi ca nu sunt multumita de tine, caci intotdeuna am fost foarte mandra, nu numai de cum arati ci si de ce reprezinti prin persoana ta si prin ceea ce faci (lasa-ma sa-ti amintesc cat de bine te descurci).
Imi pare rau pentru toate datile cand te-am facut sa te simti prost din cauza prostiilor spuse de mine. Eram proasta (dar ma iubeai). Si tocmai din astea doua motive greseam si poate ca fara sa vreau te raneam (asa cum si tu m-ai ranit pe mine). De parca am fi facut o intelegere infioratoare, ascunsa de frumosul sentiment al iubirii.
Imi pare rau ca nu te-am ascultat atunci cand mi-ai spus ca nu e bine.. Tu ai stiut intotdeauna ce e mai bine(eu nu), tu ai fost intotdeauna cel matur(eu am fost copilul, de care tu ar fi trebuit sa ai grija) si tocmai din cauza ca eram o fetita, am fost obraznica si neascultatoare.
Imi pare rau ca am fost atat de incapatanata si in acelasi timp infantila, ignorandu-ti sfaturile si parerile pe care ti le dadeai. Habar n-am de ce(este o chestie inexplicabila pentru mine acum) faceam asta, doar pricepeam ca asa cum imi spuneai tu era cel mai bine.
Imi pare rau de asemenea ca am fost, cum spuneai tu, "enervanta" si ca n-am stiut sa ma abtin sa fac sau sa spun prostii, care probabil ca in ochii tai ma faceau de ras. Si sa nu crezi ca pentru mine nu conta felul in care ma vedeai ori ma vezi. Intotdeauna a contat(si inca mai conteaza)
Sii.. imi pare rau sa-mi dau seama de astea mult prea tarziu.. Cand timpul a trecut, cand vremea s-a schimbat, cand tot ce trebuia sa fie n-a fost, cand sclipirea aceea din ochii tai parca s-a sters brusc, cand pur si simplu nu mai exista "noi"...
Si uneori vreau sa te uit, pentru ca imi amintesc ca tu imi spuneai ca asa e cel mai bine dar doar cand ma privesti incep sa uit pe loc faptul ca eu trebuia sa uit de tine. Chiar nu stiu daca tu ai reusit deja sa faci asta, dar daca ti se va face vreodata dor de mine sa nu uiti ca tu m-ai convins sa plec. Si de asemenea sa nu uiti: prefer singuratatea cand tu nu esti aici!
Nu! Nu te impacienta! Daca nu ma vrei eu voi pleca. Tu ramai si iti mai doresc iubirea care-am vrut sa ti-o ofer atat de mult.
Imi pare rau pentru datile cand am fost rautacioasa. Chiar nu am nici o scuza pentru asta, insa tin sa-ti spun ca ma simteam ranita si vroiam doar putin sprijin moral. Nu ma indoiesc ca n-ai omis asta, dar iti era greu sa accepti.
Imi pare rau cand n-am stiut sa te inteleg, sau am incercat prea mult sa fac asta. Doar incercam sa ma apropii de tine si sa incerc sa te conving ca poti avea incredere in mine, dar tu stiai asta deja si asta e problema, caci tu doar vroiai sa ai moment de liniste, de pauza, in care sa te gandesti.
Imi pare rau ca am fost insistenta, cand tot ce trebuia sa fac era doar sa ma gandesc o clipa si sa incerc sa inteleg ce se intampla. Tot ceea ce vroiam era sa-ti demostrez sa te iubesc, era pur si simplul felul meu de a te convinge de sentimentele mele. Nu vroiam sa ai impresia ca sunt indiferenta.
Imi pare rau ca nu am stiut sa apreciez lucrurile care le-ai facut pentru mine (sau ca n-am stiut sa-ti arat asta, dar sa stii ca desi nu o faceam eram foarte fericita si foarte multumita fiindca chiar ma faceai sa ma simt iubita).
Imi pare rau daca te-am facut sa crezi ca nu sunt multumita de tine, caci intotdeuna am fost foarte mandra, nu numai de cum arati ci si de ce reprezinti prin persoana ta si prin ceea ce faci (lasa-ma sa-ti amintesc cat de bine te descurci).
Imi pare rau pentru toate datile cand te-am facut sa te simti prost din cauza prostiilor spuse de mine. Eram proasta (dar ma iubeai). Si tocmai din astea doua motive greseam si poate ca fara sa vreau te raneam (asa cum si tu m-ai ranit pe mine). De parca am fi facut o intelegere infioratoare, ascunsa de frumosul sentiment al iubirii.
Imi pare rau ca nu te-am ascultat atunci cand mi-ai spus ca nu e bine.. Tu ai stiut intotdeauna ce e mai bine(eu nu), tu ai fost intotdeauna cel matur(eu am fost copilul, de care tu ar fi trebuit sa ai grija) si tocmai din cauza ca eram o fetita, am fost obraznica si neascultatoare.
Imi pare rau ca am fost atat de incapatanata si in acelasi timp infantila, ignorandu-ti sfaturile si parerile pe care ti le dadeai. Habar n-am de ce(este o chestie inexplicabila pentru mine acum) faceam asta, doar pricepeam ca asa cum imi spuneai tu era cel mai bine.
Imi pare rau de asemenea ca am fost, cum spuneai tu, "enervanta" si ca n-am stiut sa ma abtin sa fac sau sa spun prostii, care probabil ca in ochii tai ma faceau de ras. Si sa nu crezi ca pentru mine nu conta felul in care ma vedeai ori ma vezi. Intotdeauna a contat(si inca mai conteaza)
Sii.. imi pare rau sa-mi dau seama de astea mult prea tarziu.. Cand timpul a trecut, cand vremea s-a schimbat, cand tot ce trebuia sa fie n-a fost, cand sclipirea aceea din ochii tai parca s-a sters brusc, cand pur si simplu nu mai exista "noi"...
Si uneori vreau sa te uit, pentru ca imi amintesc ca tu imi spuneai ca asa e cel mai bine dar doar cand ma privesti incep sa uit pe loc faptul ca eu trebuia sa uit de tine. Chiar nu stiu daca tu ai reusit deja sa faci asta, dar daca ti se va face vreodata dor de mine sa nu uiti ca tu m-ai convins sa plec. Si de asemenea sa nu uiti: prefer singuratatea cand tu nu esti aici!
Nu! Nu te impacienta! Daca nu ma vrei eu voi pleca. Tu ramai si iti mai doresc iubirea care-am vrut sa ti-o ofer atat de mult.
Nu asa, pustiule!
Sebastian! E timpul sa cresti, sa te maturizezi, sa deschizi ochii si sa privesti in jur! Lumea nu este chiar atat de dulce si roz precum vata de zahar cu care te manjeai pe l
a gura de fiecare data cand iti cumparai una, atunci cand treceai pe langa casutele acelea din lemn care ti se pareau atat de adorabile.
Nu Sebastian, nu! Ti-am explicat de atatea ori ca nu toti pustii pe care ii intalnesti pe strada iti sunt prieteni si ca daca vor sa se joace cu tine, in groapa cu nisip, cu soldateii, nu inseamna ca te plac. Unde crezi tu, copile, ca au disparut toti acei militari si toate masinutele pe care le-ai dorit cu atata incapatanare? (Te rog sa nu-mi spui acum ca le-ai ros cum ai facut cu creioanele colorate sau ca le-ai ascuns pe undeva, asa cum ai pus plastelina sub covor!)
De cate ori ti-am spus sa nu-ti mai rozi unghiile de la maini si sa nu-ti mai sugi degetul cand te culci? Sper ca data viitoare cand te voi duce la camin nu vei mai scanci tot drumul, iar la plecarea mea sa nu te apuci din nou de plans!
Ti-am explicat o data, pustiule, ca atunci cand iti vine sa faci susu sa nu te duci dupa perdea . Pentru asta ai olita! Imi pare rau ca te-ai imbolnavit, dar toti copii fac o data si o data varsat-de-vant (in ceea ce priveste asta nu esti cu nimic special, pui!) dar nu iti mai rupe bubitele si nu te mai scapina, dragule, caci altfel te vei transforma in gaina!
Nu incerca sa ma pacalesti si mananca-ti toate legumele la cine. Au multe vitamine! Si stiu ca vrei neaparat sa te uiti la desene animate, dar daca arunci cu bucatele de radiera in taica-tu nu vei avea mai multe sanse, draguta!
Si orice ar fi , Sebastian, sa nu uiti ca mami te iubeste!
a gura de fiecare data cand iti cumparai una, atunci cand treceai pe langa casutele acelea din lemn care ti se pareau atat de adorabile.Nu Sebastian, nu! Ti-am explicat de atatea ori ca nu toti pustii pe care ii intalnesti pe strada iti sunt prieteni si ca daca vor sa se joace cu tine, in groapa cu nisip, cu soldateii, nu inseamna ca te plac. Unde crezi tu, copile, ca au disparut toti acei militari si toate masinutele pe care le-ai dorit cu atata incapatanare? (Te rog sa nu-mi spui acum ca le-ai ros cum ai facut cu creioanele colorate sau ca le-ai ascuns pe undeva, asa cum ai pus plastelina sub covor!)
De cate ori ti-am spus sa nu-ti mai rozi unghiile de la maini si sa nu-ti mai sugi degetul cand te culci? Sper ca data viitoare cand te voi duce la camin nu vei mai scanci tot drumul, iar la plecarea mea sa nu te apuci din nou de plans!
Ti-am explicat o data, pustiule, ca atunci cand iti vine sa faci susu sa nu te duci dupa perdea . Pentru asta ai olita! Imi pare rau ca te-ai imbolnavit, dar toti copii fac o data si o data varsat-de-vant (in ceea ce priveste asta nu esti cu nimic special, pui!) dar nu iti mai rupe bubitele si nu te mai scapina, dragule, caci altfel te vei transforma in gaina!
Nu incerca sa ma pacalesti si mananca-ti toate legumele la cine. Au multe vitamine! Si stiu ca vrei neaparat sa te uiti la desene animate, dar daca arunci cu bucatele de radiera in taica-tu nu vei avea mai multe sanse, draguta!
Si orice ar fi , Sebastian, sa nu uiti ca mami te iubeste!
miercuri, 12 august 2009
Destindere..
Pentru ca a face poze in fata unei scari necunoscute, pe o banca e o chestie absolut obisnuita in ceea ce ne priveste. (chiar daca suntem privite aproape din toate partile)
Pentru ca a "suge" o inghetata in fata magazinului de unde tocmai am cumparat-o noua ni se pare o banalitate. Si nu suntem deloc complexate cand suntem fixate cu privirile de cei care trec pe strada.
Pentru ca suntem obisnuite sa facem poze in fata diferitor cladiri atarnand aparatul de pervazele prafuite si jegoase. Si repetam asta pana ni se pare noua ca am iesit acceptabil (nu bine!)
Pentru ca a e pieptana in mijlocul strazii in timp ce esti pozat e o chestie ce tine de moda si de trend si nu ne putem permite sa taiam tocmai asta de pe lista chestiilor importante de facut intr-o zi.
Pentru ca fitele de diva sunt bifate (chiar subliniate cu rosu!)
Pentru ca a te da in leagan in timp ce citesti diferite lucruri despre "tipi blonzi" e o chestie atat de romantica pentru noi si nu am sti sa ne descurcam fara ea..
Pentur ca daca N. s-ar opri din scris nu am mai avea de ce sa ne minunam si ce sa aratam persoanelor cu care ne intalnim pe strada..
Pentru ca eu, N. si D. adoram sa ne prostim si sa palavragim intr-una despre "pusti populari si blonzi" si pentru ca ne iubiiim >:D<
vineri, 7 august 2009
Chistoace mocnind. Pachete de marlboro.
Bani. Fum. Scrum. Pachete de tigari. Jointuri. Scrumiere ticsite. Priviri incetosate. Zambete largi, persistente. Gesturi calculate, asimilate, putine. Paiul picurand al unei sticle de cola. Alcool. Urma de rom jamaican pe fundul unui pahar. Stropi de cola prelingandu-se din pai.Transa discutiilor. Replici gandite. Intersectare unor comentarii deplasate. Rasete. Muzica oarecum buna. Buzunar inchis. Un briceag ascuns. Noante de superioritate in glas.Fiori. O tresarire brusca. Licar slab la nivelul mesei. Chistocul mocnind al unei tigari demult terminate. Slabiciuni in tot ceea ce vezi. Snobism. Copii fututi de soarta.
Interes. Prea putin totusi. Dezamagire. Prea devreme. Discutii contradictorii. Si aprinse. Ranjete ingamfate. Priviri increzute. Scarba. Si mai mult fum. Incordare. Priviri fixe reci. Incruntare. Frustrare mocnind. Ingrijorare. Halbe goale. Smecherie. Snobism. Semi intuneric. Remarci idiote. Intrebari tampite. Penibil. Nervi.
Cuvinte de adio.
Interes. Prea putin totusi. Dezamagire. Prea devreme. Discutii contradictorii. Si aprinse. Ranjete ingamfate. Priviri increzute. Scarba. Si mai mult fum. Incordare. Priviri fixe reci. Incruntare. Frustrare mocnind. Ingrijorare. Halbe goale. Smecherie. Snobism. Semi intuneric. Remarci idiote. Intrebari tampite. Penibil. Nervi.
Cuvinte de adio.
joi, 6 august 2009
Un nou inceput
Daa.. Daca stau sa ma gandesc asa e. Dar de fapt pana la momentul concret nici
o parere sau vreo speranta nu prea are vreo valoare nici macar estimativa. Sigur! Nu totul e asa cum pare si nici macar nu totul pare asa cum e.
Profunzimea situatiei e destul de
semnicativa, dar gandurile noastre sunt oarecum asemanatoare, iar cuvintele se incapataneaza sa se lege. Nu stiu. Nu-mi amintesc exact. Tot ce vad este acea bucata de pagina rupta :
"Nu era blond.
Il privesc cu repulsie.
Nu-mi place cum rade (nu mi-a placut aproape niciodata)
Nu-l mai vad dulce si naiv (stiu ca a fost)
As vrea sa fie ca inainte ( prea tarziu! s-a schimbat)
Distant, nepasator (cum as vrea sa fie?) si nici nu e blond.)"
Parca sufletul meu s-ar reflecta in al ei... Parca gandesc cu mintea ei... Parca amintirile ei sunt si ale mele... Parca ma face sa ma simt speciala vorbindu-mi (asa cum ii vorbesc)... Si parca nu e ceva trecator ca in alte dati (si sper cu tarie ca asa va fi)... Oare de ce?
Nu. E mai bine sa ma abtin acum. Nu trebuie sa incep din nou. Nu acum. Fiindca sunt constienta de un lucru. Nu sunt singura. (nici macar partial)
Ne priveste. Si ea e de acord cu noi, aproba, ne uramareste atent, nu scapa nici macar un gest, dar e o privire blanda, fara vreo urma de reavointa.
Scurtez cerul... Nu ma prea afecteaza, stiu ca lipsa mea de interes si antetie nu e prea corecta deci decid ca e mai bine sa zambesc si sa ma las purtata de conversatii. Un nou inceput intr-adevarat e un nou inceput si pentru ganduri, idei si tot felul de pareri, dar in primul rand pentru a te imprieteni :)
o parere sau vreo speranta nu prea are vreo valoare nici macar estimativa. Sigur! Nu totul e asa cum pare si nici macar nu totul pare asa cum e.Profunzimea situatiei e destul de
semnicativa, dar gandurile noastre sunt oarecum asemanatoare, iar cuvintele se incapataneaza sa se lege. Nu stiu. Nu-mi amintesc exact. Tot ce vad este acea bucata de pagina rupta :
"Nu era blond.
Il privesc cu repulsie.
Nu-mi place cum rade (nu mi-a placut aproape niciodata)
Nu-l mai vad dulce si naiv (stiu ca a fost)
As vrea sa fie ca inainte ( prea tarziu! s-a schimbat)
Distant, nepasator (cum as vrea sa fie?) si nici nu e blond.)"
Parca sufletul meu s-ar reflecta in al ei... Parca gandesc cu mintea ei... Parca amintirile ei sunt si ale mele... Parca ma face sa ma simt speciala vorbindu-mi (asa cum ii vorbesc)... Si parca nu e ceva trecator ca in alte dati (si sper cu tarie ca asa va fi)... Oare de ce?
Nu. E mai bine sa ma abtin acum. Nu trebuie sa incep din nou. Nu acum. Fiindca sunt constienta de un lucru. Nu sunt singura. (nici macar partial)
Ne priveste. Si ea e de acord cu noi, aproba, ne uramareste atent, nu scapa nici macar un gest, dar e o privire blanda, fara vreo urma de reavointa.
Scurtez cerul... Nu ma prea afecteaza, stiu ca lipsa mea de interes si antetie nu e prea corecta deci decid ca e mai bine sa zambesc si sa ma las purtata de conversatii. Un nou inceput intr-adevarat e un nou inceput si pentru ganduri, idei si tot felul de pareri, dar in primul rand pentru a te imprieteni :)
miercuri, 5 august 2009
Offline message
Mda.. Cred ca daca T afla ca ma tot joc pe contul lui imi iau cu singuranta bataie;)) Scuze pentru mesajul anterior gol. Apropo poti sa-mi raspunzi la mesaj. Nu stiu de ce dar am impresia ca eu stau mai mult pe contul lui T decat sta el ;)) Revenind la subiect. Am intrat pe net. Credeam ca vei si tu online, dar nu. probabil te-ai dus sa-i dai lui S umbrela;)) In ceea ce ce priveste ziua anterioara sper ca nu-ti pare rau de alegerea facuta si sper ca X nu te-a necajit prea mult :) Huh... sincer mie nu-mi pare (dar asta nu prea conteaza ca tu ai fost acela care a renuntat, nu eu), n-am crezut niciodata ca asta va fi scenariul 8-> A fost absolut spontan si magic.. Ua te iubesc>:D< Razi putin de naivitatea mea! E absolut fantastic! Ce anume? Jocul nostru.. :x Mai vreau... Incep sa devin si mai dependenta. Nu! Nu vreau sa te simt ca pe un drog.. E ca si cum mi-ai lua aerul.. De ce? Ai vrea sa-mi faci rau? Ce prostuta sunt.. Inca ma iubesti nu? Si atunci cum sa-mi faci asta? Pai.. Hai sa ne vedem :) Spune tu ca nu sunt inocenta si ca nu ma comport ca un copil.. Si asta e abia primul simpton a ceea ce mi se intampla..
Iubeste-ma si lasa-ma sa te iubesc >:D<
posted in june
I DON`T SEE THE SUN ANYMORE
Cateodata mi-e atat de clar, ca cerul fara nori, dar nu prea imi foloseste sa fiu constienta de asta doar in momentele de pauza, ci mai bine cand ma aflu in miezul problemei.
Eu si cealalta jumatate a mea nu prea semanam, dar cu toate astea am reusit sa convietuimca un fel de tot, alcatuind o persoana.
Cred ca acum e cel mai bun mod de a ma asemana cu un biscuite ;)) :
*glazura si crema de portocale reprezinta ca sa spun asa partea mea buna, care consta mai mult in felul in care ma exteriorizez si ma comport cu ceilalti (desi momentan sunt intr-un impas si stau cam prost la asta, probabil din cauza ca biscuitul era expirat) ; nu stiu, poate zambetul, sclipirea privirii, gesturile aiurite; dar in general felul in care sunt eu.. uhm.. normala!
*biscuitele in sine, care e mai dur (nu foarte, dar da) imi reflecta sufletul, interiorul meu, felul in care gandesc, dar in acelasi timp ceea ce nu dezvalui aproape nimanui; prin asta as recunoaste intr-un fel ca uneori sunt ipocrita (si poate chiar sunt, dar nu de tot); e genul de trasatura care te face sa fii pentru tine, sa ascunzi, sa minti, sa pacalesti, sa fii egoist doar ca sa-ti fie tie bine. Iar indiferent de cantitate, chestia asta e in oricine... :|
luni, 3 august 2009
A cersi.
Sunt doua moduri prin care poti cersi, desi se afla la capetele opuse ale axei. Modul general in care obisnuiesc sa cersesc, sau mai potrivit ar fi sensul in care obisnuiesc sa cersesc nu prea are treaba cu chestiile materiale, ci pur si simplu ador sa cersesc afectiune. Iar aici exista de altfel tot doua bifurcatii: sa ti se ofere - ceea ce este de altfel o senzatie foarte placuta, uneori chiar esti in culmea extazului (depinde de persoana) - si sa nu primesti - ceea ce este destul de nasol, mai ales daca ti se intoarce spatele ca bonus, iar atunci te simti destul de jalnic. Celalt fel il cunosc toti. Hei! Si oricat de ingamfati am fi, tot recunoastem ca am recurs si noi la aceasta metoda, ca de exemplu cand aveam nevoie de un pix, sau cand stomacele noastre incercau sa se certe cu noi inate de ora de mate si simteam nevoia sa molfaim o bucatica de covrig. Dar nu... Acestea sunt doar banalitati, caci meseria asta se practica intr-un mod si mai violent, ceea ce de acum tine si de nesimtire. Nici nu e nevoie sa va mai intrebati de ce, pentru ca unii au pur si simplu obisnuinta sa ceara chiar daca au. Daca vreti, bucurati-va de ce e al vostru! Pentru ca asa cum voi doriti mai mult, la fel sunt si ceilalti (chiar daca n-o arata) Deci.. Fiti fericiti cum sunteti! (chiar si cu buzunarele goale e bine: nu poti fi furat ;) )
Pauza II
Nu-nu ma asteptam sa fie totul atat de brutal, dau mai corect spus stingher. Ma simteam efectiv secatuita de mine. Intr-adevar nu ma pot plange caci am primit ceea ce doream, un loc doar pentru mine si gandurile mele, dar am constatat curand ca nu e cea mai potrivita alegere cand ai niste rani deschise inca. Era frustrant in atat singuratate si poate ca afirmatiile mele suna infantil, de parca as fi inca un copil incapabil sa aleg intre o acadica si un jeleu, dar nu e asa. Tot ce este viata inseamna energie, iar energia care ma alimenteaza zi de zi o iau de la ei , din rasul lor, din vocile lor, din felul in care ma iubesc.
Poate te intrebi ce tot indrug acolo.
Ei bine e vorba de prieteni... fara ei nu prea e nimic, parca lucrurile nici nu mai prind sens ori culoare.
Dar nu a fost inutil. Imediat am realizat ca a-ti indeparta prietenii. sperand ca timpul va rezolva probleme nu este o solutie. Mai bine te chinui putin pana se rezolva. (astfel ai si o satisfactie)
Si informativ este ceea ce voi incerca sa fac :)
duminică, 2 august 2009
Pauza I
Nu e ca si cum ai spune: "Gata! Stop! Am nevoie de un ragaz de macar cateva minute sa-mi trag sufletul, altfel nu voi fi in satre sa gandesc coerent si sa termin!". Nici macar nu exista un cuvant "termin" in ceea ce fac. Poate ca pare dubios punand conditia aceasta, dar cum as putea sa inchei ceva atunci cand tot ceea ce fac e sa-mi traiesc viata?! Exact! Incerc sa spun ca vreau o pauza de la viata si daca ai impresia ca doresc ca timpul sa se opreasca pentru mine ( cine nu ar vrea?) te inseli. Poate ca aberez cand spun ca vreau sa plec, sa scap de toate grijile si sa fiu doar eu cu subconstientul meu.
De ce?
Ei bine... Nu ma mai pot ascunde (si poate ca nici nu mai vreau...), dar mi-e frica. Da! Sunt foarte constienta de lasitatea mea.
Poate ca vei crede ca faptul ca as vrea sa meditez asupra problemelor mele este doar un pretext ca sa scap de ele. Probabil chiar este.
E brusc! Dar asta nu inseamna ca si ciudat in ceea ce ma priveste.
Voi pleca... Nu am nevoie de ele (de necazuri) si nici macar de ei (toti cei care in mod presupus sunt prietenii mei, dar doar cu conditia unui scop). Si iata-ma din nou gresind, dar nu intentionez sa accetuez asta motivand si dezvoltand ideea.
Decizia e luata acum...
Si daca sunt lasa ce? Mai bine asa decat distrusa complet...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)