Cateodata mi-e atat de clar, ca cerul fara nori, dar nu prea imi foloseste sa fiu constienta de asta doar in momentele de pauza, ci mai bine cand ma aflu in miezul problemei.
Eu si cealalta jumatate a mea nu prea semanam, dar cu toate astea am reusit sa convietuimca un fel de tot, alcatuind o persoana.
Cred ca acum e cel mai bun mod de a ma asemana cu un biscuite ;)) :
*glazura si crema de portocale reprezinta ca sa spun asa partea mea buna, care consta mai mult in felul in care ma exteriorizez si ma comport cu ceilalti (desi momentan sunt intr-un impas si stau cam prost la asta, probabil din cauza ca biscuitul era expirat) ; nu stiu, poate zambetul, sclipirea privirii, gesturile aiurite; dar in general felul in care sunt eu.. uhm.. normala!
*biscuitele in sine, care e mai dur (nu foarte, dar da) imi reflecta sufletul, interiorul meu, felul in care gandesc, dar in acelasi timp ceea ce nu dezvalui aproape nimanui; prin asta as recunoaste intr-un fel ca uneori sunt ipocrita (si poate chiar sunt, dar nu de tot); e genul de trasatura care te face sa fii pentru tine, sa ascunzi, sa minti, sa pacalesti, sa fii egoist doar ca sa-ti fie tie bine. Iar indiferent de cantitate, chestia asta e in oricine... :|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu