Nu e ca si cum ai spune: "Gata! Stop! Am nevoie de un ragaz de macar cateva minute sa-mi trag sufletul, altfel nu voi fi in satre sa gandesc coerent si sa termin!". Nici macar nu exista un cuvant "termin" in ceea ce fac. Poate ca pare dubios punand conditia aceasta, dar cum as putea sa inchei ceva atunci cand tot ceea ce fac e sa-mi traiesc viata?! Exact! Incerc sa spun ca vreau o pauza de la viata si daca ai impresia ca doresc ca timpul sa se opreasca pentru mine ( cine nu ar vrea?) te inseli. Poate ca aberez cand spun ca vreau sa plec, sa scap de toate grijile si sa fiu doar eu cu subconstientul meu.
De ce?
Ei bine... Nu ma mai pot ascunde (si poate ca nici nu mai vreau...), dar mi-e frica. Da! Sunt foarte constienta de lasitatea mea.
Poate ca vei crede ca faptul ca as vrea sa meditez asupra problemelor mele este doar un pretext ca sa scap de ele. Probabil chiar este.
E brusc! Dar asta nu inseamna ca si ciudat in ceea ce ma priveste.
Voi pleca... Nu am nevoie de ele (de necazuri) si nici macar de ei (toti cei care in mod presupus sunt prietenii mei, dar doar cu conditia unui scop). Si iata-ma din nou gresind, dar nu intentionez sa accetuez asta motivand si dezvoltand ideea.
Decizia e luata acum...
Si daca sunt lasa ce? Mai bine asa decat distrusa complet...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu