Un nou inceput

Daa.. Daca stau sa ma gandesc asa e. Dar de fapt pana la momentul concret nici o parere sau vreo speranta nu prea are vreo valoare nici macar estimativa. Sigur! Nu totul e asa cum pare si nici macar nu totul pare asa cum e.
Profunzimea situatiei e destul de
semnicativa, dar gandurile noastre sunt oarecum asemanatoare, iar cuvintele se incapataneaza sa se lege. Nu stiu. Nu-mi amintesc exact. Tot ce vad este acea bucata de pagina rupta :
"Nu era blond.
Il privesc cu repulsie.
Nu-mi place cum rade (nu mi-a placut aproape niciodata)
Nu-l mai vad dulce si naiv (stiu ca a fost)
As vrea sa fie ca inainte ( prea tarziu! s-a schimbat)
Distant, nepasator (cum as vrea sa fie?) si nici nu e blond.)"
Parca sufletul meu s-ar reflecta in al ei... Parca gandesc cu mintea ei... Parca amintirile ei sunt si ale mele... Parca ma face sa ma simt speciala vorbindu-mi (asa cum ii vorbesc)... Si parca nu e ceva trecator ca in alte dati (si sper cu tarie ca asa va fi)... Oare de ce?
Nu. E mai bine sa ma abtin acum. Nu trebuie sa incep din nou. Nu acum. Fiindca sunt constienta de un lucru. Nu sunt singura. (nici macar partial)
Ne priveste. Si ea e de acord cu noi, aproba, ne uramareste atent, nu scapa nici macar un gest, dar e o privire blanda, fara vreo urma de reavointa.
Scurtez cerul... Nu ma prea afecteaza, stiu ca lipsa mea de interes si antetie nu e prea corecta deci decid ca e mai bine sa zambesc si sa ma las purtata de conversatii. Un nou inceput intr-adevarat e un nou inceput si pentru ganduri, idei si tot felul de pareri, dar in primul rand pentru a te imprieteni :)