miercuri, 12 mai 2010

Dragul meu,

Tu care nu ai mai fost aici, tu care ai plecat demult, lasand totul in urma, tu care m-ai dat pentru o gura de aer, pentru o clipa de detasare si relaxare umbrita.
Tu, dragul meu, m-ai lasat in aceasta singuratate obscura. Si rece. Si frig. Ingrijorator de lugubru. Negru.
Cand te-am rugat sa ramai, macar putin, ai refuzat, ai respins cu raceala toata afectiunea care ti-o purtam, m-ai lasat in drum, cu fata plecata, cu picaturi de ploaie in par, ochii inegriti si umezi, iar obrajii rumeni, inflacarati.
Ingaimam din cand in cand cate ceva in discutia aceea mai mult tacuta pe care o purtam, insa tu ma priveai rece si imi raspundeai ferm.
Si mi-a parut rau cand am vazut cat de decis ai fost sa nu te mai intorci.
Acum? Acum nu-mi mai pare.
Ma simt eliberata, fericita, descatusa, a disparut toata acea ingradire care ma constrangea; ba chiar am fost convisa, scumpul meu, cat ai decazut si ce persoana jalnica esti.. Imi pare rau dar totul s-a sters, s-a dus, chiar inca din momentul in care ai inceput sa indrugi numai tampenii si invetii bolnave de ale tale, continuand astefel sa ma pui intr-o lumina proasta, sa incerci sa-i convingi pe ei sa se indeparteze de mine, sa am urasca.
Dar imi pare rau caci tot ce ai reusit a fost ca eu sa te urasc..

Inchei blondul meu,
adaugand ca aceasta este o modalitate
jalnica de a-mi lua adio de la tine.

Privesc adesea seara, de la birou, inspre cer, cautand curioasa stralucirea mea.
Si e acolo. Mai mereu e acolo, uneori stinghera, iar alteori nu. Uneori insotita de stele, iar alteori nu. Si s-a-ntamplat ca o data in cautarea mea copilaresca sa n-o mai gasesc.
"De ce? Mi-am zis. De ce? Ar fi trebuit sa fie aici.. Sa ne-ntalnim ca-n fiecare seara"
Am insfacat in graba binoclul si jacheta si m-am repezit afara s-o caut, caci nu-mi explicam cum ar fi putut sa plece fara nici un semn. Ma simteam tradata... confuza.. Si tot ce reuseam sa disting era o panza deasa, o patura vaporoasa de tacere si raceala, ce domina cerul. Nici urma de stralucirea mea.
M-am asezat pe bordura si mi-am lasat fata in palme. nu concepea cum frumusetea aceea incantatoare, dar distanta, s-ar fi putut stinge.
Se facuse teribil de frig, iar briza aceea rece imi zburlise parul. Intunecimea noptii parea mai profunda decat in alte dati si ma infiora. Tremuram. De frig sau de frica?Asteptam ceva. Un semn. Nu puteam sa ma desprind de acolo, caci eram prea perplexa.. Si atunci i-am zarit lumina, o frantura din chipul ei familiar. Era umbrita, ascunsa de nori, dar era. Fireste! Daca s-ar stinge ar strica un echilibru cosmic, dar si spiritual, ne-ar abandona noptii. N-ar mai fi nimeni care sa ne vegheze, ori incurajeze. Abandonati si singuri. Dar nu, nu acum.
Privesc adesea seara, de la birou, inspre cer,cautand curioasa stralucirea, nedorind sa o mai pierd, inca de cand aveam cinci ani

duminică, 11 aprilie 2010

In loc de 'la multi ani'

Azi e ziua ta dragul meu.
Si ai mai crescut cu un an. Acum esti cu mult mai mare decat erai atunci cand eu te-am cunoscut. Si consideri ca esti mult mai matur si mai capabil decat erai atunci.
Lasa-ma sa-ti spun ca sunt mandra de pustiul care ai venit, frumos si sarmant. Si da. Si depravat, dar in acealsi timp fermecator.. Ceea ce ne cam inebuneste, nu?!
Nu te ctritic absolut deloc. Au fost toate deciziile tale, consecintele tot ale tale, iar bucuriile iti apartin desigur in totalitate.
Imi place cand variezi de la extaz la spontaneitate, cand te dedici, cand ma lasi sa te iubesc si sa caut arta in tine.
Si sincer acum, sa te duci din plin naibii cand imi intorci spatele si refuzi sa-mi mai vorbesti, cand nu-mi raspunzi la telefon sau cand imi inchizi brusc..
Dar e in regula, cred si te iert pentru ca tin la tine.
Parca nu-mi vine sa cred ca esti asa mare si ma uimesti de fiecare data cand ma privesti si iti surprind in privire scantei ce eprima diferite stari. Fierbinte si cuceritor te-as descrie acum.
Tot ce mai am de spus este.. la si mai bine la si mai multe bucurii, realizari si "bucurii" (ps: gagici :)) )

Nuu stati... Din nou...

Azi e ziua ta dragul meu.
Si ai mai crescut cu un an. Acum esti cu mult mai mare decat erai atunci cand eu te-am cunoscut. Am doar impresia sau chiar te crezi destept?
Lasa-ma sa-ti spun cat de mult m-ai dezamagit si in ciuda faptului ca te-ai schimbat si tu, si ca ai devenit mult mai fermecator si tu, ai ramas totusi la fel de urat si inveninat ca inainte.
Imi amintesc si acum cand vroiai sa-mi dovedesti cat de sadic poti fi si desi atunci nu ai reusit, acum sunt pe deplin convinsa.
Tu nu, nu esti fermecator, esti doar disgratios nonsociabil si respingator.. Chiar ar trebui sa inveti sa ai grija de tine.
M-ai surprins, dar intr-un mod negativ, m-ai dezamagit. Aveam o parere foarte buna despre tine, chiar momente cand te consideram perfect , dar te-ai incapatanat sa ma indepartezi cu orice scop de tine.
Nu pot sa neg, imi place cand zambesti, acelasi zambet fascinant care l-ai furat acum ceva timp de la mine si cand povestesti ceva gesticuland, fiindca intr-adevar poti fi si amuzant. Rar, nu te flata!
Al dracului si enervant te-as descrie acum.
Tot ce-ti mai doresc acum ar fi... Sa fii tu ce-l care erai o data, era prea bine..

*Fara poza (desi aveam una care mergea la fix)*

vineri, 9 aprilie 2010

luni, 5 aprilie 2010

Pentru cand ma apuca creativitatea II


He's Biche. Our ex-lover



Biche was really friendly and charming.



And we have enjoyed a lot with him.


Until I've given it (Biche) to you.

Pentru cand ma apuca creativitatea

Let's tell "A bit of Breakfast at Tiffany's"


Shivers

Emotions

Shameful

Disoriented


Eager

Bite face bzz bzz

She's Kat (Pisica)
Vreau un prieten
Si un laptop.
Vreau sa nu mai fiu o mataita
Cum m-am obisnuit sa fiu in ultimul timp.
Vreau sa pot fi cu adevarat fericita

vineri, 2 aprilie 2010

Pentru ca ne agatam inapimantator de tare de copilarie pe masura ce ne maturizam.























Tu, copil!

Draga mea,

Imi pare rau ca te-am neglijat. Nu asta intentionam sa fac. Sa nu crezi cumva ca nu mai esti la fel de importanta. Fireste ca asa e. Doar ca in ultimul timp nu mi-am mai vazut capul de preocupari idioate. Si nu te invinuiesc ca nu m-ai sprijint, fiindca stiu aveai dreptate cand spuneai ca tie nu ti-am mai spus nimic. Ei bine, am fost cam obraznica ceva vreme, dar in ultima perioada m-am indreptat. Ma stradui sa stii..
Soarele asta caldut de primavara, ce acum imi inunda si sufletul, nu doar camera, imi aminteste perfect de cum esti tu. Micuta, draguta si amuzanta, cu buzele date cu gloss, cu o esarfa pusa aiurea si imbracata in culori deschise ce emana prin ele fericirea ta.
Scumpo, sa stii ca imi lipsesti enorm! Si desi sunt mai stapana pe mine acum, imi placea cand purtam in comportamentul meu urme de infantilism. Si ne prosteam. Si ne hlizeam. Ca niste vacusenii supreme.
Ce-ar fi sa ne amintim acum, stand la o cana de cappucino (cu scortisoara sa fie?), ce frumos era cand ne legam esarfa de un capacel inmugurit, si dansam in soare si ne faceam poze. "Hai fata! Nu fi idioata! Nu poti acoperi soarele cu un deget!" Hihi.
Si pentru ca tocmai am fost recent la probat de pantofi, dar mancatul de susan a esuat (desigur nu e vina noastra ca market-ul ala idiot e atat de prost amenajat) propun sa mergem totusi intr-o zi ca sa putem taia si asta de pe lista. "Avem o lista?" Desigur, nu avem o lista cu lucruri de facut, dar avem o lista cu toate preferintele noastre. Si ce sa ne satisfaca mai mult decat lucrurile care intr-adevar ne plac?!
Si da. Asa e. Nu mai suntem nicidecum copile asa ca ne vom petrece timpul tot impreuna, dar intr-un mod mai constructiv si matur. Suna nostim nu? Si pentru mine, dar de la hlizit pur si simplu nu ne mai putem lua liber.
Am trecut zilele trecute pe la biblioteca. Tu! Da mai stii ce frumos era in clasa a sasea cand pe la 5 cand scapam de la ore dadeam fuga pana la bibliteca sa mai stam putin de vorba cu doamna biblitecara si sa-i povestim despre prostioarele noastre? Normal ca mai stii. N-am mai fost sa iau o carte nici nu mai stiu de cand. Acum parca ne intereseaza mai mult revistele sau cartile alea deocheate luate de pe net.
Te invit asadar sa ne intoarcem la noi, in trecut, sa ne mai bucuram de putinele momente ale copilariei ce ne-au mai ramas. La o lalaiala zgomotoasa, la un topait pe strazi, la hliziri incontinuu, la depanat de amintiri... la prietenia noastra..

Te iubesc mult L.,
si sa nu uiti niciodata,
semnat F.

Ce am tins sa cred


Se gandea de ceva timp la acea latura a ei care o impulsiona sa-si prinda o floare delicata in elasticul de par, sa poarte rochii din materiale fine, pantofi cu toc si sa asculte Sonata Lunii si Lara Fabian. Se simtem intotdeauna ciudat cand mazgalea inimioare pe ultimelepagini ale caietelor si incearca sa le transforme in stelute sau in dare prelungi lasate de acestea. De ce mereu atat de visatoare? Chiar si atunci cand mergeau pe strada firul straveziu al gandurilor se impletea si pe chipul si in parul ce-i flutura liber in vant. De ce toti necunoscutii privesc atat de adanc in ochii ei de caprioara cu gene minutios arcuite?
Mereu se alegea cu rasetele prietenilor cand facea diverse aprecieri referitoare la anotimpuri si la parfumul acestora. "Cum adica, tu nu simti? E atat de evident ca miroase a primavara!" "Eu nu sunt romantica asa ca tine!". Cand privirea ii ratacea in gol era intrerupta de disperate semne cu mana ale celor din preajma.
La scoala a fost mereu o ciudata. Cred ca putea sa numere pe degete situatiile in care s-a exteriorizat in afara grupului de prietene. Nu dezlipea eticheta deranjanta ce i-a fost atribuita; nu o interesa, nu se gandea la ea, nu-i pasa. Prefera intotdeauna varianta ca e o artista neinteleasa, care traieste pe un nor alb din vise nesfasite, cu luna deasupra si o chitara zdranganita superficial.
Considera deprimant momentul in care isi facea ghiozdanul seara, geamul ivind cerul intunecat cu sclipiri reci. Isi dorea sa nu o vada nimeni asa melancolica, trista, dezamagita ca inca o zi a trecut lasand urme adanci in sufletul ei.
Uneori nu stia sa se pastreze in lume. Cum va inainta, dar va cadea, daca va fi cineva care sa o ridice, sa o inteleaga si al carui umar sa stie sa primeasca si lacrimi si zambete si lumina soarelui si lumina lunii.
Multumita tie L., fiindca m-ai facut
sa ma simt exact cum ai scris(cu toate
ca initial probabil nu te gandeai la mine)

Ceva dragalas

Pentru ca suntem niste oite de aparatament.
Eu, tu.. si..
Tipul acela, care e si el cret.
Si care e mereu verde, de noi ii spunem Alien, sau uneori rosu.

sâmbătă, 13 martie 2010

9 martie

Anul acesta a fost pustiu fara tine.
Anul acesta a fost mai putin soare.
Anul acesta nici macar n-am apucat sa-ti vorbesc in ziua de 9.
Anul acesta mi-a demonstrat cat de al dracului poti fi.
Anul acesta mi-a deschis ochii si m-a facut sa vad ce pacoste enervanta esti.
Anul acesta a fost teribil de aiurea fara tine.
Anul acesta tine neaparat sa adanceasca golul din mine.
Anul acesta ti-am dus ingrozitor lipsa.
Anul acesta nu ne-a vrut impreuna.
Te astept.. Doar vin-o inapoi.
Pentru ca adesea intri in viata mea trantind usa si zdruncinandu-ma, apoi retragandu-te ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Dar intotdeauan dupa un cutremur raman ruine..


Iar sufletul meu e cam ruinat...

sâmbătă, 6 martie 2010

Ranjeeet pentru Ness

Fata asta a fost inebunita mereu dupa ranjete, normal, niciodata nu puteam s-o mint, ar fi recunoscut intotdeuna un ranjet trist (neautentic!)
Ranjetul meu e tamp si inocent. E acelasi ranjet pe care il am de la 3 ani.. E ranjetul meu de copil idiot.
Desigur. N. are ranjetul ei, n-are nevoie de al meu. Adicaa.. Al ei a fost mereu cuceritor si pasional, uneori chiar indraznet.

N. asta e chiar o bombonica (
pana nu-si scoate ghiarele hihi)

:)

marți, 2 martie 2010

Tu, Nasturel.
Eu, Curly.
Tu, idioata.
Eu, tampita.
Tu, ma iubesti.
Eu, te ador. :)

O gara uneori pustie, alteori mult prea aglomerata

Pe peronul garii vietii mele.
Desigur deseori incerc sa ajung din timp, ba chiar mi-am dat ceasul cu zece minute inainte ca sa pot sa efectuez exercitiul meu obisnuit si cotidian in liniste.
Ajung cu un gafait schitat.
Ma uit la automatul de cafea.
Bag mana in buzunar.
Imi zboara esarfa.
Ridic mana si o asez.
Apoi imi indrept ghiozdanul pe umar.
Caut fisele in buzunar.
Le introduc pe rand.
Apas pe 'cu putin zahar'.
Astept doua minute pana ce se prepara cappucino-ul.
Il ridic si flutur cu mana deasupra lui.
In zadar, nu se raceste.
Si totusi in prostia mea beausi ma frig.
Ma asez pe unul din scaunele din plastic.
Si il savurez pana la fund, apoi botesc pahar si il arunc la unul din cosurile ecologice.
Acum depinde in functie de fiecare dimineata senina sau nu. In general cum a fost iarna si afara frig obisnuiam sa iau Rapidul sa scap cat mai repede peisajul deprimant de afara. Apoi imi amintesc ca am mai avut o pasa cand intalnisem in tren un tip cu caciulita lunga pe urechi si parul lung si drept. Imi placea. Asa ca obisnuiam sa merg cu el cu InterCity-ul. Acum insa as prefera Sageata Albastra. Face un ocol si mi-ar placea sa comtemplez peisajul infloritor.
Aceaste dimineata m-a dus cu gandul la o concluzie. E vorba in sine despre tine. Si obisnuiesc adesea sa cobor pe un peron al vietii mele, atunci cand sunt nevoita sa schimb trenul. Asta duce cu gandul la nesiguranta. Si sunt. Adeseriori mi se intampla sa iau trenul gresit si sa nu mai reusesc sa cobor. Dar e bine, in special e bine ca avem optiunea de a alege in ce tren ne vom urca, e doar decizia noastra indiferent ca e sau nu contestata.
Trebuie doar sa ne asiguram ca e bine.
Si sa ne asiguram ca nu gresim trenul.

joi, 25 februarie 2010

Pentru ca ne credeam mai putin tampite II

Si de ce? (incepe sa ma sece intrebare asta)
Pentru ca vom merge la acelasi liceu.
Si speram sa ne scuteasca toata lumea enervanta.
Pentru ca vom invata cate jumate de lectie (cand avem chef)
Si o sa ne ajutam (putin spus).
Pentru ca avem de gand sa luam toate notele.
Si 4 si 2. (iti lipsesc)
Pentru ca probabil ca vom continua sa ne ascundem.
Si vom vorbi si discuta.
Pentru ca in continuare am sa filmez.
Si ai sa vii cu mine.
Pentru ca parintii ne considera cele mai idiote copchile.
Si au mare dreptate.
Pentru ca nu mai suntem nicidecum in clasa a sasea.
Si avem ambitii si orgolii (damn it)
Pentru ca oricat de antipatica ai fi
Si eu sunt (si mai si) :))
Pentru ca am invatat (mai mult tu) ca toate certurile sunt lucruri marunte
Si nu merita (bine cand ne certam de la ultimul biscuite e altceva)
Pentru ca desi ne consideram fete destepte suntem tampite
Si batute rau in cap.
Pentru ca uneori zici ca tu esti fumata.
Si eu drogata cu ecstasy.
Pentru ca am crescut impreuna.
Si o sa ramanem impreuna.
Pentru ca o sa locuim intr-un duplex.
Si o sa avem copii in acelasi timp ca sa fie buni prieteni (asta implica stabilirea datii cand 'ne futem neprotejat')
Pentru ca te iubesc.. ( ha! )
Si pentru ca si tu ma iubesti :)

Pentru ca ne credeam mai putin tampite I

Fiindca mi-a mai ramas de spus atat. A trecut.. Acele vremuri au trecut.. Si nu ne-a mai ramas decat viitorul si prezentul - care logic luand-o ne amageste, acum e prezent, in urmatoarea clipa e trecut..
Ar trebui sa-mi para rau? Imi pare...
Ar trebui sa mai vreau? Mai vreau..
Ar trebui sa-mi indes amintiri marunte in cap? O fac..
Dar hihi dramatismul e pentru cei care au prea mult timp. Si noi nu avem.. Parca ne alearga si ne fugaresc minutele. Si e bine. E bine ca profitam de fiecare secunda.
Si ar trebui sa fim incontinuare noi, nu? O sa fim.

Mai stiti cand am fost la prajitura?

Alecî, Flopî te iubeşte

Lalî, Flopî te iubeşte

Lămî, Flopî te iubeşte


Eu, Flopî.

duminică, 21 februarie 2010

Pentru ca am ajuns la concluzia ca doua persoana inseamna tovarasie, dar de la 3 in sus e deja aglomeratie. (Si ce sa insemne asta? Ca nu ne mai putem incadra intr-un patrat?)
Asteptand la geam cu o ceasca de cafea si lapte in mana. Privesc aburii cum se inalta in noapte rece. Privesc spre cer cu sclipirile stelelor se preling de pe cer. Singura. De una singura.
V-ati gandit vreodata ca unu e cel mai singuratic dintre numere?
Eu..Una. Stand singura in noapte si asteptand ca secundele sa treaca. Sa se alature celorlalte mii de secunde care deja sau scurs in inexistenta. Contempland. Irevocabil fascinata. Cu vibratii frenetice pulsand in mine.
Asteptandu-te dragul meu..
Caci te-ai gandit cu oare macar o clipa cine sunt.
Sau cine esti cu adevarat.. si la ce tinzi, spre ce visezi...
Eu da.. Eu stiu... Eu tind spre tine dragul meu... Chiar daca mereu am continuat sa te mint si sa neg..
Dar te-ai gandit tu oare ca daca limba minte, nu inseamna ca totul minte-n femeie?
Si de ce imi place John Saul atat de mult?

Ei bine pentru ca e in stare sa-ti transmita o energie.
Si pentru ca simti vibratii prin vene cand ii citesti descrierile.
Pentru ca poate fi atat de sadic si in acelasi timp atat de satisfacator.
Pentru ca are un mod unic si inocent de a fi macabru.
Pentru ca reuseste sa te faca sa te simti nevinovat de toate rautatile pe care le-ai facut vreodata.
Pentru ca poate sa ucida si sa faca rau doar intinzand cateva dare de cerneala.
Pentru ca ma regasesc atat de bine in personalitatea lui lugubra.
Pentru ca te poate convinge ca raul e necesar.
Pentru ca stie cum sa puna problema ca sa nu-ti reprimi suferintele ci sa le exteriorizezi.
Pentru ca te poate convinge sa nutresti rautate, doar sugerandu-ti.
Pentru ca pur si simplu te face sa fii sadic si rau si in stare de orice!!

marți, 16 februarie 2010

13 februarie partea a doua


Era ziua care a cam intarziat. Am tot asteptat. Te-am tot asteptat. Pe tine. Cu sarmul tau de depravat. Nepasator si fascinant ca intotdeauna. Tu. Si cu foitele in buzunar. Tu. Ca sa o dai in bara. Ca de obicei. Tu. Ca sa ne arati si noua. Doar tu. Si cu noi amandoua. Pentru ca amandoua te iubim si te vrem. Tanjim dupa tine. Fiecare in felul ei.
Tu. Cu mainile in buzunare. Coborand din bloc. Cu un zambet satisfacut. Cu ochii lucind.
Tu si cu noi. Aspirand la ceva palpitant. Tu si cu noi. Tremurand intr-o scara de bloc. Incalzindu-ne putin. Si facand ceva atmosfera ascultand melodia pe care o pregatisem cu ocazia asta. Tu si cu noi. impiedicandu-ne prin zapada. Tu si cu noi. Avand halucinatii. Tu si cu noi. Indepartandu-ne si incercand sa ne mentinem traictoria. tu si cu noi. In dubiu.
Tu si cu mine. Visand in mijlocul strazii. Tu si cu mine. Mancand ciocolata pe o banca.

Cam zanateca

Si s-au dovedit ca momentele mele de luciditate (sigura!) sunt destul de rare, ca in acest moment in care mi-am deschis trusa (stiti voi, penarele alea ticsite cu multe chestii gen pile, unghiere...) din care am scos penseta cu scopul de a-mi taia unghiile...

vineri, 12 februarie 2010


Un 9 februrie fericit! La un 9 martie fericit!
Si ti-am repetat de atatea ori ca daca ma vei astept ape coridor in fara usii nu ma vei impresiona, ca daca privesti dulce si ai ochelarii aburiti de la frig nu ai sa ma convingi sa ies si sa-ti deschid.
De ce nu apar?
Ei bine stiu ca esti acolo si ca ma astepti oarecum optimist, cu o sclipire inocenta in ochi . Dar vezi tu, eu am asteptat pana acum si ceea ce vine cu intarziere intotdeauna a aduce cu el o senzatie proasta - poate chiar de nelineste.
Si totul e pustiu azi. Caci sufletul meu oscileaza. Iar psihicul meu delireaza. De pe hol nu se disting sunete, nici macar pasi marunti sau poate mai apasati, deloc glasuri tacute, pline de mister, care impart oarece secrete, ori glasuri mai stridente care incing o discutie.
Nimic. Pare a fi nimic.
Si totusi presentimentele ma necajesc, fiindca ceva nu e in regul. Cand esti prea linistit si calm nu e in regula. Fireste.
Insa cu urechea lipita de usa ti-am simtit respiratie pulsand. Parea agitata doar din cauza efortului pe care l-ai depus urcand scarile, in rest totul parea in ordine. Erai calm. Dar in acelasi timp stiam cat de inselatoare sunt aparentele care te caracterizeaza, si intuiam ca fierbi in interior, ca prin instinctele tale piromanica ai fi dorit sa dai foc doar folosind cuvinte. Ai batut cu imprecizie. Nu inteleg. Nu inteleg de unde venea confuzia.. De la nesiguranta de a-mi vorbi sau de a ma plesni.. Preferai sa nu ma vezi, te scrbeam oare?! Sau pur si simplu nu stiai ce sa spui sau cum sa legi cuvintele?
Eram infricosata de starile ce se transmiteau telepatic. Eram terifiata de posibilitatea discutiei urmatoare. Simteam si eu acum cum sangelui meu incepuse sa-i creasca temperatura si cum imi fierbea in obraji..
Am preferat sa nu-ti deschid. Era mai simplu. Ti-am dat posibilitatea sa vorbesti la fel de sincer cu tine la fel cum ai fi putut s-o faci cu mine. Era mult mai simplu. Nu vroiam nici macar sa-mi imaginez furtuna pe care as fi putut s-o declansez deschizand usa sau chiar sa aflu ce traume ar fi putut urma dupa.
Dar cred ca tot ce doream de fapt era sa nu mai sufar ori plang macar o data pentru tine.
Doream pur si simplu sa nu te mai vad...

joi, 11 februarie 2010

O parere


Ai observat ce ciudat a fost cerul asta seara?
Era rosiatic spre grena si nu trada nici o urma de incandescenta.
Luminile nu s-au aprins inca , iar strada e pustie, caci nimeni nu se incumeta sa paseasca in obscuritatea impaienjenita cu mister a serii. Acum ma intreb daca privirea mea e singura care se intrezareste prin zecile de ferestre cuprinse in unghiul meu vizual. Probabil ca nu.
Iar undeva la un geam stinher si rece, de dupa o perdea tomnatica - prea abstracta peisajului rece, ce se risipeste pretutindeni - veghindu-te o veioza cu o lumina atat de calda, dar simultan inexpresiva, te ascundeai tacut si ma cautai adesea in amintiri si ganduri. In copilarie. Dar ezitai de obicei sa ma chemi. Sa-mi strigi numele. Sau sa-mi vorbesti. Banuiai, imi pare, ca aceste jocuri ale copilariei, ale mintii noastre jucause erau banale oare? Sau oare infantile?
Si desi te indrepti in partea cu totul opusa a axei timpului, orbitand secundele si clipele in sensul invers de trecere, timpul nu te urmeaza, el continua sa treaca pe langa tine cu o precizie prestabilita.
Si desi te cufunzi in povestile tale nu totul e absent si absorbit de transa precum psihicul tau ratacit, caci momentele continua sa se scurga fara a-ti afecta insa fanteziile.
Dar cu siguranta fara sa intuim macar, sinapsele neuronilor nostri erau intr-o legatura consecventa.
Ne visam simultan, in aceleasi proportii si tipare.

luni, 8 februarie 2010

O cacealma de idei

Nu as vrea sa ma adresez cu nici un nume pentru ca stiu ca imediat ce vei citi aceste randuri vei realiza ca esti vorba despre tine.
Prin acest 'bilet' as vrea sa-ti multumesc ca mi-ai deschis ochii de curand si m-ai facut sa realizez ceea ce simt si ce-mi doresc. Poate esti putin neincrezator, dar sa stii
scumpule ca traind prin tine, simtind prin tine, avand tagente cu calvarurile tale recente mi-am dat seama ca viatapoate lua niste intorsaturi foarte ciudate uneori, chair fara sa te astepti la asta.
Desigur.. Dupa cum iti spuneam si atunci, eu aveam aproape certitudinea ca situatia se va remedia. Tu nu. Incercai sa fii realist si sa iei in vedere toate posibilitatile. Eu reuseam.
Si totusi se pare ca reusim sa ne prezicem destinele reciproc, niciodata pe cel propriu, caci inca imi amintesc cand mi-ai spus ca
s-a terminat si niciodata nu a mai inceput de atunci, caci o data ce pui punct unei propozitii nu o mai poti continua, decat daca o reiei intr-una noua.
Ceea ce probabil ca stii cu siguranta ca nu s-a mai intamplat de atunci.
Timpul se scurge. Prea repede probabil ca sa-mi pot da seama si curand voi afima
ce mult a trecut de cand n-am mai fost noi, cate alte lucruri s-au mai intamplat dupa obisnuitele noastre escapade. Te si aud ingaimand un mdaa.
Si toata detasarea asta nu ne-a facut neaparat mai bine. Nu ne-a facut deloc mai bine. in schimb contactul nostru recent m-a readus intr-un fel pe vechea oribita, osciland intr-un nonsens aparent. Nu te mai complic in ecuatii, iti spun doar ca influentele tale de curand mi-au influentat gandirea spirituala, nu doar cea psihologica.
Si prin asta incerc sa-ti spun ca vechile mele sentimente par a se zbate in mine pentru a iesi la suparafata si incerc sa le curm pe cat de mult pot, dar simt ca ard cu o intensitate ascendenta.
Si da.. Fanteziile nu pot substitui adevaratele mele dorinte.
(Caci imi lipseste si il mai vreau)
Iar acum e timpul sa fii din nou pesimist si sa imi repeti mereu ca
nu se mai poate, ca nu va mai fi. Am inteles. Ca pur si simplu nu mai e al meu. Desi as vrea.
Palesc costatand ca inca ma chinuie aceastra drama. Si mai presus de asta ca nu mai reusesc sa spun ca
totul va fi bine, ca ma voi descurca si ca in final voi gasi o solutie si pentru aceasta dilema.
Dar nu.. De data asta nu e asa.
Cred ca acum avem nevoie reciproca unul de atul..
Caci am senzatia ca niciunul din noi nu stie sa iubeasca.
Nu stiu daca ar trbeui sa-ti multumesc ca am inceput sa ma chinui din nou, dar iti multumesc ca m-ai facut sa-mi dau seama ce simt de fapt.

Pentru tine micul meu prieten ciufulit,
De la mine, zapacita ta creata

Am avut o fantezie cu marea.
Am vazut-o prin stralucirea orbitoare a zapezii de februarie.
Si imbracata in costum de baie, cu un tricou alb, larg pe deasupra nu mi-am putut reprima astampararea si m-am incapatanat sa o ating in speranta conviingerii ca era intr-adevar chiar acolo.
Da.. Asa e.. Era o mare chiar acolo. O mare de iluzii.. O mare de dezamagiri..
Am avut o fantezie cu marea.


[Prin ochiul lui februarie]

joi, 4 februarie 2010

Atat (alt post care va incepe cu A)


Caci cam prea mult am stat cu o privire fixa, pierduta , in contemplarea peisajului exterior.
Si prea mult am inebunit telefonul.
Si scrumiera e plina, dar nici macar nu am simtit nimic.. nimiic..
Doaar..
Joi, OCB spune-ne de unde sa le luam pline

joi, 28 ianuarie 2010

Life's status


Da-o pe repeat
Ca avem o fantezie de vacanta.
Aaaaa..
Mai tare nu se poate?!
Abia astept.
Sunteti Alexii mei preferati.
V-ati prins?
De la Alex :)
Va iubeeesc

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Mayb'

F : Sunt bizi
P : i don't care
P : you know that
P : incep sa cred ca "baz-baz" de la blogul tau nu vine de la zgomotul albinutelor
P : ci de la "bizi"

Leapsa.

C-am primit-o de la Ness ;;)

1. How are you feeling today ?
Israel Kamakawiwo Ole' Somewhere Over The Rainbow

2. Will you get far in life?
Khaled - Aisha (Paris.)

3. How do your friends see you?
Shania Twain - Man! I fell like a woman

4. Will you get married?
Shania Twain - From this moment

5. What’s your best friend’s theme?
Mattafix - Big city life

6. What is the story of your life?
Laughfing colors - War on drugs

7. What was high school like? (genaral actualy)
Michael Jackson - Beat it

8. How can you get ahead in life?
Orianthi - Acording to you

9. What is the best thing about your friends?
Dan Balan - Despre tine cant (seaside, specifying)

10. What is in store for this weekend?
Alesana - This conversation is over

11. What song describes you?
Jason Mraz - I'm yours

12. What song would describe your grandparents?
Vita de vie - Praf de stele

13. How is your life going?
Simple Plan - Welcome to my life

14. What song will they play at your funeral?
Avril Lavigne - Complicated

15. How does the world see you?
El Negro - Ploaia (especially the chorus)

16. Will you have a happy life?
Ashlee Simson - La la

17. Do people secretly lust after you?
Queen - We will rock you

18. How can I make myself happy?
Greenday - American idiot

19. What should you do with your life?
Relient K - Be my escape

Si acum ea merge la Tudor :)

vineri, 22 ianuarie 2010

De ce?
Ah. Pai pentru ca asa vreau eu.
De ce?
Simplu. Pentru ca asa imi place mie.

Daaaaa..

Tu, o să te duci dracu
Tu bei, tu tragi, tu bagi tu nu le laşi
Tu vii, tu pleci, te-ntorci
Tu nu spui nu
Cred c-ai pus prea mult
Şi nu mai pot
Stai puţin
Stau
Bă, mă vezi
Te cred
Mă crezi
Te-aud
M-asculţi
Te văd
Eşti praf

În proporţii mari toţi idioţii
Consumăm proporţii mari ca hipioţii

joi, 21 ianuarie 2010

Antet II

Iar acum cand iubirea e de vanzare cum faci sa o oferi gratuit?

Antet


Eram plina de gesturi ca un pom plin cu vrabii; asta pana te-am intalnit pe tine. Tu m-ai invatat sa tac. Sa ascult.


Si iti spun. Caci acum stiu. Niciodata n-am visat un vis de doua ori. Pur si simplu tu ai fost cel care m-ai obligat sa te uit.


A fost o chestie fortata, mult prea purternica si spasmodica pentru mine.


Dar acum ar trebui sa inchidem o paranteza pe care ambii am uitat-o demult deschisa
Minciuna des repetata devine adevar, caci cu totii ne reinventam, iarasi si iarasi, in fiecare zi. Permanent.

vineri, 15 ianuarie 2010

La multi ani! (160 ani)

Caci e o ora tarzie. E tarziu si pentru replici scornite si alambicate. E timpul sa dam glas sentimentelor si sa ne avantam in erotism..

Ea : Dar te iubesc
El : da sper
Ea : Ce raspuns portrivit
El : stiu
Ea : Eram sarcastica
El : stiu si eu
Ea : Da...
Ea : Inca astept
El : ce astepti?
Ea : un gest din partea ta
Ea : O privire
Ea : O sclipire in ochi
El : :*
El : e mai bine?
Ea : Nici pe departe
Ea : Tine de acea parte virtuala
Ea : Care ne separa
El : sunt constient
El : un gest innseaman si un sarut?
Ea : Un gest inseamna orice
Ea : Du-ma
El : ce?
Ea : Hai cu mine
Ea : Si du-ma
El : unde?
Ea : Undeva unde sa ne putem sa visam impreuna
Ea : Undeva unde sa fim singuri
Ea : Undeva unde sa putem sa schitam o continuare a povestii
Ea : Undeva unde poti fi Catalin, iar eu Catalina
El : si unde ar insemna asta
Ea : La liceu. Am examen maine

joi, 14 ianuarie 2010

F : Eu m-am batut azi cu 7 culegeri de fizica
F : Si ghici
F : Ele au invins
C : e cu varsari de sange?
F : Varsari de sange vaaai... Mi-au taiat mana dreapta
F : Acum e amputata
F : Sii voi avea nevoie si de un transplant de creier
C : nu te astepta ca iti dau de la mine ca eu stau prost adica am ceva da e de forma

miercuri, 13 ianuarie 2010

"alicebmioeaniram" Lm. is right.
Draga data viitoare cand mai ai chef sa comentezi, tine pentru tine!
Aa da si sa nu mai speri ca cineva sa te suporte cu ifosele tale
Si sa te ia naiba daca indraznesti sa spui ca te-am ofensat mai mult decat privindu-te(simplu fara prejudecati)si ca atunci cand minteam iti vroiam raul. Pacat ca tu inca nu stii si ca traiesti in mediocritatea ta.

marți, 12 ianuarie 2010

Epilog

Ce mai fac? Continui sa rascolesc prin amintiri in cautarea unor sentimente mai vechi. De ce? Imi place sa ma ingrop din cand in cand in propriul meu trecut, sa ma alimetez, sa traiesc prin intermediul memoriilor si sa ma inchid in mine - sa pun zavorul acelei cutiuti mici dar aglomerate pe care o numim pretentios suflet.

duminică, 10 ianuarie 2010

Insomnii


Cersafaul era infierbantat. Perna era botita. Eera uda si miroasea a parfum de iasomnie. Noaptea era calda. Parul mi se lipise de frunte. Tricoul si pantalonii scurti ii simteam ca pe o noua epiderma (cei drept una fara simturi dezvoltate prea mult). Simteam ceva la cap. Aa. Era doar ursuletul. Vroiam sa-l ating din nou, dar nu mai era, probabil cazuse si astepta pe parchet sa-l ridic. Dar eram prea amortita si dogorita incat sa ma mai misc. Ma invarteam putin sa ma caut. Vroiam sa-mi trezesc din nou simturile si sa simt din nou viata scrugandu-se prin mine. Nici un rezultat. Caut un impuls, strangandu-mi pumnii si indesandu-mi-i in coapsa. Simt un fior vag. Era ca o letargie inabusitoare care incerca sa reprime intr-un fel existenta mea si ma simteam din ce in ce mai infiorata. Buimaca imi pipai fata. Totul parea in regula, doar ca ceva in atmosfera aceea avea un iz ciudat. Dand cu capul de etajera cartilor bajbaiam in continuare pana am nimerit comutatorul veiozei. Am apris-o. Lumina aceea era orbitoare. Cu fata in palme cautam ceva. Cu inexactitate. Ceva. Cu un trosnet spart a cazut paharul pus pe marginea biroului. Cioburi. Doar cioburi. Cioburi peste tot.
Stand aplecata in genunchi cu ochii aproape inchisi le adunam. Unul. Cate unul. Cate unul. Ma strecuram incet pe langa coltul patului sa deschid usa de la balcon. Briza racoroasa de afara era placuta.
Nepasarea dupa cum o consideram era o voluptate. Am stins lumina si mi-am tras un colt de plapuma, revenind din nou la aceeasi stare ambigua si neinteleasa. Un somn constient. Un somn intesat de ganduri. De griji. Insomnii.
Ursuletul astepta inca jos, pe parchet, langa marginea dulapului

Prolog

Ne-am maturizat impreuna, simultan. Dar se pare ca a fost in van. Caci acum copilarim din nou simultan. Doar ca separat. Si distinct. Nu mai sunt eu. Nu mai esti tu. Nu ne mai recunosteam decat prin aparente.

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Bezna


Pentru ca nu-ti poti cladi o viata doar din regrete si amintiri, caci cursul ei ar fi unul imprecis, inexact, pe undeva pe linia de plutire. Fara pofta. Fara vise. Fara scopuri. Iar singura cale pe care ar lua-o ar fi suferinta, fara nici o alta alternativa. Si atunci? Sa privim din perspectiva unei noi sanse, al unui nou drum. Sa urmarim acea raza de lumina - dar palpaie si nu e sigura; daca nu acela e defapt drumul, raspunsul? E precum flacara unei lumanari, niciodata sigur de intensitatea ei, sau de stabilitate, se poate stinge oricand si te poate lasa pe intuneric. Bezna!

vineri, 8 ianuarie 2010

M. is for Matthew :)


Matei e insensibil.
Matei e rau, chiar foarte rau
Matei e enervant
Matei mai e si tampit
Matei adora sa se comporte ca un idiot
Matei are un accentent care ma obsedeaza
Matei se pricepe cel mai bine sa dea cu bata in balta
Matei ma intreaba mereu ce mai fac
Matei se pricepe sa ma bata la cap
Matei adora cafeaua cu lapte
Matei a artist si ii place sa joace
Matei si-a rupt ochelarii si asa arata foarte dragut
Matei e un aiurit desavarsit
Dar Matei ma iubeste